Din culisele cazului Bivolaru. 1. Unele relatări incorecte despre trecutul MISA

După arestarea în Franța a profesorului român de yoga, aceleași știri false despre trecutul său și al MISA s-au repetat pe diferite canale media.

Pe 28 noiembrie 2023, Gregorian Bivolaru, fondatorul mișcării ezoterice MISA (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut), a fost arestat în Franța împreună cu mai mulți discipoli (majoritatea dintre ei fiind ulterior eliberați), iar așezămintele spirituale ale grupului au fost percheziționate, împreună cu locuințe private ale unor discipoli. Poliția a afirmat că a eliberat mai multe femei care fuseseră ținute prizoniere și abuzate sexual de Bivolaru.

Sunt autorul singurei cărți academice despre MISA, care a fost recenzată favorabil în revistele de specialitate drept o abordare a subiectului „în termeni sociologici riguroși”, precum și al articolului despre MISA din principala enciclopedie academică a mișcărilor religioase și spirituale. Evident, am fost interesat de evoluția senzațională a evenimentelor din Franța. Nu există multe informații despre acuzațiile aduse lui Bivolaru în cazul din Franța. Sunt conștient că alți cercetători investighează această chestiune, iar „Bitter Winter” [n.b. site-ul unde a fost publicat articolul original în limba engleză] speră să poată relata despre cercetările lor la momentul potrivit. La modul general, voi repeta aici poziția mea globală cu privire la liderii noilor (și vechilor) mișcări spirituale sau religioase acuzați de abuz sexual și cu privire la victimele acestora. Dacă sunt vinovați, acești lideri ar trebui să fie pedepsiți în conformitate cu legea și nu pot invoca libertatea religioasă ca scuză pentru infracțiunile lor. Este valabil pentru Bivolaru la fel cum este valabil pentru preoții catolici acuzați de pedofilie. Victimele autentice merită solidaritatea noastră.

Cu toate acestea, pe lângă un număr considerabil de victime reale ale abuzurilor sexuale comise de lideri religioși, există așa-numite victime care neagă că au fost victime (deși procurorii cred contrariul) și altele care clasifică drept abuz ceea ce inițial au fost relații consensuale, la ani buni după acele experiențe, după ce au fost influențate de grupări anti-secte care le-au spus că au fost „spălate pe creier”. Deoarece eu (la fel ca marea majoritate a cercetătorilor noilor mișcări spirituale) cred că „spălarea creierului” este o teorie pseudo-științifică folosită pentru a discrimina grupurile stigmatizate ca „secte”, nu consider persoanele din a doua și a treia categorie ca fiind „victime” ale noilor mișcări spirituale, deși pot fi „victime” ale procurorilor sau ale organizațiilor „anti-secte”.

Nu voi comenta aici acuzațiile aduse lui Bivolaru în Franța, deoarece nu le cunosc în detaliu, iar mass-media nu este sursa cea mai credibilă în astfel de situații, dar voi explora două aspecte ale cazului care mi s-au părut atât interesante, cât și tulburătoare. Primul este modul în care jurnaliștii din întreaga lume au copiat unii de la alții și au răspândit informații despre trecutul lui Bivolaru și al MISA care nu pot fi numite decât știri false (fake news). Al doilea este rolul unui grup anti-secte puțin cunoscut, numit GéPS.

Am citit în zeci, apoi în sute sau poate mii de articole de presă din întreaga lume că (a) Bivolaru a fost arestat și declarat bolnav psihic în România; (b) a fost condamnat pentru „pedofilie”; și (c) a fost condamnat pentru trafic de persoane și abuzarea a zeci de femei. Prima afirmație este adevărată, dar este prezentată într-un mod tendențios și înșelător. Bivolaru a fost arestat și condamnat de două ori și declarat bolnav psihic după a doua arestare din 1989 în România comunistă, după ce regimul Ceaușescu interzisese practica yoga în 1982. A fost trimis la faimosul spital psihiatric din Poiana Mare, unde au ajuns mai mulți disidenți pro-democrație. În 2011, Tribunalul București a confirmat caracterul politic al ambelor condamnări.

A doua și a treia afirmație sunt false. După căderea comunismului în România, Bivolaru a fost găsit vinovat o singură dată pentru o presupusă relație sexuală cu M.D., în vârstă de 17 ani. Nu folosesc termenul „presupusă” pentru că aș fi pro-Bivolaru, ci pentru că, atunci când Curtea Supremă a Suediei i-a acordat azil politic în această țară în 2005, a concluzionat că nu a avut niciodată relații sexuale cu M.D. și că acuzațiile au fost fabricate din motive politice. M.D. avea 17 ani la momentul presupusei relații, iar vârsta de consimțământ în România era de 15 ani. Deci Bivolaru nu a fost condamnat pentru viol, ci pentru abuz în cadrul unei așa-zise relații profesor-elev, deoarece Curtea Supremă din România a considerat în 2013 că a fi profesor de yoga este echivalent cu a fi profesor de școală (în ciuda faptului că M.D. a declarat că nu a participat niciodată la cursuri de yoga susținute în mod direct de Bivolaru). „Pedofilia” este definită din punct de vedere legal ca fiind abuzul sexual asupra unei fete sau a unui băiat prepubescent și, cu siguranță, o relație cu o fată de 17 ani, chiar dacă ar fi avut loc, nu ar fi fost „pedofilie”. Și nu ar fi fost nici „abuz sexual asupra unui minor”, deoarece M.D., la momentul presupusei relații, era deja cu doi ani mai mare decât vârsta de consimțământ în România.

În toate celelalte cazuri de presupuse abuzuri sexuale și trafic de persoane din România, Bivolaru a fost găsit nevinovat pe 17 ianuarie 2020 de Tribunalul Cluj în primă instanță, iar pe 16 februarie 2021 și de Curtea de Apel Cluj, printr-o decizie definitivă. Un judecător român a afirmat că Bivolaru a fost victima unei proceduri abuzive care a avut ca scop distrugerea MISA. Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului (printr-o decizie definitivă), cât și instanțele românești (prin decizii care sunt în prezent în faza de apel) au cerut autorităților locale să îl despăgubească pe Bivolaru pentru arestarea arbitrară și cercetarea penală abuzivă în aceste cazuri. În momentul în care a fost arestat în Franța, Bivolaru era căutat de autoritățile din Finlanda, care îl trecuseră pe lista Interpol pentru presupuse abuzuri asupra unor femei finlandeze în Franța (aici cuvântul „presupuse” este necesar în baza prezumției de nevinovăție). Evident, a fi acuzat nu este același lucru cu a fi fost condamnat. Regretata și renumita sociologă suedeză Liselotte Frisk a investigat acuzațiile din Finlanda și le-a găsit foarte dubioase.

Se pare că aceste informații eronate provin din comunicatele de presă ale procurorilor, în spatele cărora se află agenția guvernamentală franceză anti-secte MIVILUDES și o organizație anti-secte numită GéPS, foarte puțin cunoscută înainte de cazul Bivolaru. Ceea ce era bine-cunoscut erau acuzațiile că femeile erau „spălate pe creier” în alte țări și duse în Franța pentru a avea relații sexuale cu Bivolaru. Aceasta este esența cazului din Finlanda și a declarațiilor date de o mână de foști membri deveniți dușmani ai MISA (cazuri discutate în cartea mea). Acești foști membri „apostați”, care au fost activi în campaniile anti-MISA timp de ani de zile, sunt „victimele” care acordă interviuri sub pseudonime presei franceze și internaționale. Până în prezent, niciuna dintre poveștile lor nu a fost confirmată de verdictul unei instanțe de judecată, deși, în dosarul finlandez, procurorii le-au considerat credibile și au emis un mandat de arestare împotriva lui Bivolaru. Aceste foste membre nu trebuie confundate cu femeile „eliberate” pe 28 noiembrie. Din câte știu, niciuna dintre acestea din urmă nu l-a acuzat de nimic pe fondatorul MISA și nici nu a acordat interviuri presei, iar avocații lui Bivolaru au declarat că aceste „victime” nu se consideră deloc „victime”.

Dar cum rămâne cu GéPS? Vom explora povestea sa interesantă în următoarele articole din această serie.