În tradiţia orientală, practica spirituală în care yoghinul urmăreşte trezirea în fiinţa sa şi accesul la starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă poartă numele de nirvikalpa yoga. Unul dintre reperele importante ale progresului în această direcţie este atingerea stării de completă abolire a oricărei forme de construcţie mentală care ar tinde să se mai formeze în conştiinţa individuală. În această stare, orice fel de conceptualizare referitoare la nume sau forme dispare şi se dizolvă. Procesul de unificare ce conduce la această trăire transcendentă este numit în tradiţia spirituală yoghină „cunoaştere nediferenţiatoare“ sau „cunoaştere non-discriminativă“ (nirvikalpa jnana). Acest proces reprezintă, într-un mod aparent paradoxal pentru gândirea comună, etapa superioară a cunoaşterii discriminative.
După ce gândirea discriminativă a folosit în mod intens instrumentele sale esenţiale (şi anume conceptualizarea, raţionamentul şi discriminarea) pentru a avansa pe calea cunoaşterii de Sine, de la un anumit moment dat ea se poate detaşa de toate acestea printr-un act spontan de intuiţie autoreflexivă ce survine atunci în conştiinţă. Paradoxul este că, după ce a dus la perfecţiune cunoaşterea discriminativă dintre subiect şi obiect, conştiinţa astfel rafinată a yoghinului o abandonează în favoarea identificării complete cu sursa primordială a cunoaşterii, care este în eternitate Conştiinţa transcendentă a lui Dumnezeu Tatăl. Graţie intensităţii extraordinare a aspiraţiei către unificarea extatică cu Dumnezeu, gândirea discursivă este atunci ca şi adormită pentru întreaga lume a iluziei (maya). Atunci, întreaga fiinţă a yoghinului se odihneşte în mod extatic în liniştea beatifică a iubirii de Dumnezeu.
Starea superioară de nediferenţiere transcendentă implică transcenderea nu numai a fluctuaţiilor minţii, exprimând amintiri, stări tranzitorii, emoţii de tot felul, ci chiar şi a celor mai subtile aspecte de la nivel cauzal, pentru ca, în final, să nu rămână decât starea imensă, vidă şi pură de comuniune unificatoare deplină cu Dumnezeu.
Starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă (nirvikalpa samadhi) permite fiinţei umane să realizeze unitatea de origine ce există între suflet şi Sinele Suprem Nemuritor (Atman). Toate formele diferenţiate ale conştiinţei, fiecare dintre ele oferind o anumită perspectivă asupra vieţii şi a existenţei, sunt atunci contopite într-o unică trăire extatică. În această stare sublimă de nediferenţiere transcendentă, conştiinţa yoghinului contemplă simultan atât oceanul infinit al Spiritului Divin Suprem, cât şi totalitatea valurilor fluctuante ale Creaţiei manifestate. Fiecare aspect al Creaţiei este perceput în intimă legătură cu întreg mediul care îl înglobează şi faţă de care el se distingea până atunci prin intermediul identităţii sale particulare.
Odată ce această stare este complet stabilizată în conştiinţă, poate să survină completa identificare între Sinele Suprem Individual şi Sinele Divin Suprem Absolut. În această stare finală este dizolvată chiar şi cea mai fină dintre diferenţierile ce există în conştiinţă, şi anume diferenţa dintre eul individual şi Eul Absolut – Dumnezeu Tatăl. Astfel este descrisă în tradiţia spirituală yoghină evoluţia conştiinţei către starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă, stare care este asociată stărilor superioare de nirvikalpa samadhi.
În această stare de nediferenţiere transcendentă, timpul nu mai apare ca un factor separator sau generator de diferenţe de la un moment dat la altul. Ceea ce, în condiţiile percepţiei comune, apare ca fiind succesiunea temporală diferenţiatoare a evoluţiei unui anumit aspect al Creaţiei devine acum, în această stare superioară de nediferenţiere transcendentă, un întreg unitar, caracterizat de o percepţie integratoare şi unică asupra existenţei atemporale a aspectului respectiv. Toate ipostazele existenţiale, ce sunt jalonate în timp de feluritele repere existenţiale temporale, alcătuiesc, în această stare de nediferenţiere transcendentă, un tot unitar.
În starea divină de nediferenţiere transcendentă (nirvikalpa) sufletul, Sinele şi întreaga Creaţie sunt percepute ca fiind indisolubil legate şi atunci conştiinţa individuală nu mai resimte existenţa niciunei diferenţe separatoare între ele. În starea superioară de nirvikalpa samadhi se produce o dizolvare a activităţii mentale (cittavritti) în Sinele Suprem Nemuritor (Atman), până la nivelul la care distincţia sau, altfel spus, diferenţierea (vikalpa) dintre cunoscător, actul cunoaşterii şi obiectul de cunoscut dispare, fiind atunci dizolvată într-o stare extatică unificatoare. Acest proces de dizolvare în starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă a fost asemănat analogic cu modul în care dispar micile valuri care se formează la malul unei mări liniştite.
Spre deosebire de alte stări de extaz divin, această stare superioară de acces la dimensiunea transcendentă a lui Dumnezeu prin nediferenţiere (nirvikalpa) face ca în conştiinţa yoghinului să se stabilizeze predominanţa superioară a stării transcendente şi astfel să nu mai fie posibilă după aceea revenirea la stări inferioare de conştiinţă. Starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă are o capacitate tainică de a unifica şi a stabiliza conştiinţa yoghinului la un nivel de vibraţie şi de integrare superioare. Starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă reprezintă o stare de puritate completă şi totală a conştiinţei, care înlocuieşte tot ansamblul stărilor iluzorii şi diferenţiatoare.
[…] Starea sublimă şi misterioasă de nediferenţiere transcendentă […]