Advaita Stoian blog: Gregorian Bivolaru arestat… din nou. Abuzurile împotriva sa îmbracă forme stranii și grotești

Articol preluat de pe Advaita Stoian blog

Campania mediatică și presiunile politice de culise care s-au exercitat aproape neîncetat asupra autorului de cărți și a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru au făcut să apară unele rezultate… ciudate. După mii de articole în care aceleași câteva informații învechite, amestecate cu tone de minciuni, erau reluate obsesiv și prezentate ca fiind noutăți, iată că ziariștii au primit o bulă de aer informațional: Gregorian Bivolaru arestat în Paris și expus posibilității de extrădare către România. La finalul acestui articol veti putea urmari o sinteza excelenta a felului in care s-a ajuns aici, dupa o lunga serie de abuzuri, ilegalitati la cel mai inalt nivel si chiar manipularea legislatiei in favoarea unor interese personale!

Această știre este o pomană pentru majoritatea iobăgimii condeiului aparținători ai moșierilor media. Din fericire, nu toți jurnaliștii intră în această categorie. Cei aserviți diverselor interese pot acum să brodeze tot felul de speculații care să facă pe plac celor cărora le servesc, prezentând scenarii care mai de care mai sinistre despre o situație ce este în realitate foarte clară.

Gregorian Bivolaru este deja protejat de către Suedia în baza convenției de la Geneva (din 28 iulie 1951) și de aceea nu poate fi extrădat în România. Decizia luată de Curtea Supremă din Suedia se bazează exact pe dosarul în care ulterior Gregorian Bivolaru a fost condamnat în România. Acuzațiile nefondate, modul abuziv în care s-a desfășurat ancheta poliției, folosirea unei forțe polițienești disproporționat de mari în timpul anchetei cu scopul vădit de a intimida, felul în care a fost dezinformată în mod sistematic opinia publică românească cu privire la Gregorian Bivolaru, chiar de către autoritățile care îl investigau, toate acestea au făcut ca, atunci când acesta a cerut azil politic în Suedia, cererea să îi fie luată imediat în considerare. Investigația abuzivă a autorităților române și folosirea poliției și a mass-mediei ca o armă de intimidare au constituit dovezile de netăgăduit că ceva este putred în acest caz și au determinat Curtea Supremă Suedeză să respingă cererea de extrădare adresată de România și, ulterior, să îi acorde statutul de azilant politic lui Gregorian Bivolaru, în data de 2 ianuarie 2006.

Convenția de la Geneva nu lasă loc la nici un echivoc: odată stabilită cu minuțiozitate necesitatea ca o persoană să fie protejată, ea este protejată indiferent de demersurile țării de proveniență de a îl aresta și de a-l aduce înapoi. Altfel nici nu ar avea sens o asemenea protecție, pentru că țara opresoare va susține întotdeauna că actul de justiție a decurs normal și democratic, iar cererea de extrădare a fugarului este îndreptățită având la bază însă decizia propriei justiții. Așadar, Suedia a analizat cazul cu atenție, a audiat chiar martori și chiar presupusa victimă, iar în urma acestei investigații a decis să îl elibereze imediat și necondiționat din închisoare pe Gregorian Bivolaru, unde era ținut (în regim de izolare strictă) la cererea expresă a României.

La Stockholm nu a fost atât vorba de documente trimise sau nu din România (deși românii au trimis enorm de multe documente ca să îi convingă pe suedezi să îl extradeze pe Gregorian Bivolaru), ci de verificarea directă a unor aspecte de bun simț… cum ar fi DACĂ EXISTĂ SAU NU VICTIMA!!! Și, spre imensa surpriză a celor 5 judecători de la Curtea Supremă din Stockholm, presupusa victimă a mărturisit că de fapt ea a fost agresată de organele de anchetă românești, și nu de către Gregorian Bivolaru. La această uimire a judecătorilor suedezi s-a adăugat și altceva mai greu de distins de la distanță: contrastul uriaș între felul în care Gregorian a fost prezentat în fața autorităților suedeze de către partea română și felul în care a fost el prezentat direct în fața curții de către expertul în secte și mișcări sectare, reverend Karl Erik Nylund.

Un Bivolaru a fost adus în fața instanței supreme suedeze cu lanțuri la mâini și la picioare și încadrat de ofițeri cu pistoale automate (toată mascarada fiind în mod expres cerută de autoritățile române), iar altul a început sa se contureze în fața judecătorilor curții, prin gura martorilor, a presupusei victime și a expertului propus de Curtea Supremă suedeză. Atât de mare a fost diferența între cei doi Bivolaru, cel inventat de români și cel prezent în fața judecătorilor, încât aceștia din urmă au cerut să se renunțe pe loc la măsurile poliției și, după încheierea procesului, Gregorian Bivolaru a fost pus în libertate în mod necondiționat. După câteva săptămâni, autoritățile suedeze au acordat statutul de azilant politic lui Gregorian Bivolaru.

Motivația: Gregorian Bivolaru cel real nu poate beneficia de un proces echitabil în România și viața sa poate să fie pusă în pericol în cazul trimiterii sale înapoi în țara natală deoarece personajul inventat de autoritățile române este deja inserat în conștiința publică printr-o campanie mediatică fără precedent.

Cu toate că o asemenea “palmă pe obrazul Romaniei”, cum numea această decizie primul ministru de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, ar fi făcut o altă țara să își reconsidere poziția, autoritățile din România, într-un perfect spirit balcanic, au început să dea vina pe ministrul justiției de atunci cu care aveau în realitate o răfuială directă. Mai mult, s-au înfoiat în pene și s-au ambiționat să încheie procesul început cu atâtea gafe și abuzuri, acoperindu-se de un munte de ridicol și cheltuind sume imense din banii contribuabilului român. Aceasta, în timp ce mass-media, ce nu își plătește datoriile la stat, îl îndoapă pe același contribuabil cu un fluviu de minciuni și calomnii la adresa lui Gregorian Bivolaru și a MISA, doar ca să își justifice cheltuielile exagerate cu acest caz. Iată cum se aplică zicala “o mână spală pe alta”.

Două instanțe l-au achitat pe Gregorian Bivolaru în acest dosar al rușinii, însă ÎCCJ (adică echivalentul românesc al Curții Supreme Suedeze) a vrut să își arate “supremația” și a continuat procesul într-o manieră halucinantă care numai într-un stat aflat la cheremul unor interese personale este cu putință. Spre deosebire de Curtea Supremă Suedeză, ÎCCJ a dovedit că are mușchi, dar nu a dovedit că are coloană vertebrală.

După anularea hotărârilor prin care a fost achitat în totalitate, judecătorii Curții de Casație ar fi trebuit să trimită dosarul să fie rejudecat la instanța de fond. În mod abuziv și ilegal, judecătorii care au anulat deciziile de achitare a lui Gregorian Bivolaru au procedat la rejudecarea cauzei, în condițiile în care deveniseră incompatibili prin faptul că își exprimaseră dezacordul cu achitarea prin anularea deciziilor anterioare. Așadar, ei nu mai prezentau garanția imparțialității, anularea deciziilor de achitare reprezentând o formă de antepronunțare, care arată clar intenția lor de a îl condamna pe Gregorian Bivolaru indiferent de situația de fapt care va rezulta din probele administrate în faza de rejudecare. În faza de rejudecare, judecătorii au respins cererea lui Gregorian Bivolaru de a fi audiat legal prin comisie rogatorie, spre uimirea observatorilor internaționali ce urmăreau acest proces îndeaproape… evident nu pentru motive estetice.

Așadar, după un lung șir de abuzuri și situații kafkiene, vajnicii (a se citi jalnicii) apărători ai dreptății din România l-au condamnat pe Gregorian Bivolaru la 6 ani de închisoare, transformându-i pe cei 5 judecători supremi suedezi în adevărați profeți: procesul lui Gregorian Bivolaru în România nu a fost unul echitabil! Iar ei au știut asta cu 7 ani înainte ca procesul să fie încheiat.

Să-i fi ajutat Gregorian Bivolaru pe suedezi prin niște tehnici yoga să privească în viitor? Sau adevărul este mult mai simplu: lucrurile erau atât de clare deja încât nu mai putea fi nici o îndoială.

Autoritățile române ar avea dreptul acum să comenteze statutul de azilant politic acordat de Suedia lui Gregorian Bivolaru dacă ar fi dovedit că totuși acțiunile lor, măcar după 2006, ar fi contrazis necesitatea protejării acestuia. Să fi organizat un proces echitabil și atunci puteau să vină acum și să bată obrazul suedezilor cu privire la decizia de a acorda azil politic unui cetățean român… însă România a preferat să meargă pe drumul inițial fără nici o abatere… de la abaterile practicate.

Chiar dacă mass-media se căznește cu disperare acum, și în special cea din România, să eludeze această parte a ecuației (esențială de altfel în deznodământul actualei situații), totuși abuzurile făcute de autoritățile de la București împotriva lui Gregorian Bivolaru nu vor putea fi acoperite niciodată cu prostiile și minciunile debitate pe acest subiect, chiar dacă ele sunt în cantitate uriașă.

Agenții sub acoperire, ce aparțin serviciilor secrete din mass-media românească – căci este oficial că îi avem – duc acum o campanie delirantă, începută chiar înainte de arestarea propriu-zisă a lui Gregorian Bivolaru la Paris. Atunci când numai serviciile secrete și scribii aserviți știau ce urma să se petreacă, ei au început să îl prezinte ca pe un criminal notoriu, “cel mai căutat infractor din Europa”, făcând din nou un imens abuz mediatic, un adevărat linșaj cu anticipație. Ce dovadă și mai clară putem să cerem decât această pregătire cu anticipație a acțiunii ce apoi a fost prezentată ca fiind o manevră spontană a poliției franceze și române?

Filmul Arestării lui Gregorian Bivolaru așa cum îl Prezintă Autoritățile Române: Un Scenariu de Desene Animate

În povestea oficială se arată că în data de 26 februarie 2016 Gregorian Bivolaru este semnalat de către cetățenii vigilenți din Paris ca fiind printre vizitatorii salonului de carte veche de la Porte de Champerret. Pe de altă parte, poliția română afirmă că ei primiseră informații despre faptul că Gregorian Bivolaru a părăsit Suedia pentru a merge în Franța la acest salon de carte. Iar acolo a fost semnalat de către cetățeni.

Povestea aceasta este penibilă și de necrezut. Lista celor mai căutați infractori a fost publicată recent pe site-ul ENFAST (o divizie a Europol care se ocupă de prinderea rapidă a celor mai căutați infractori, cu ajutorul cetățenilor). Așadar, abia publicată lista pe un site oficial al Europol și iată că cetățenii deja îl recunosc pe unul dintre cei prezentați pe această listă! Câți oameni cunoașteți care stau pe internet și studiază asiduu un site oficial al Europol pentru a se familiariza cu lista celor mai căutați criminali din Europa? Mai ales că în Europa nici nu există cultura senzaționalului și a circului făcut de autorități așa cum există în SUA în jurul aceleiași liste most wanted. Câți oameni sunt avizi să se informeze dacă Europol a mai publicat ceva și să afle astfel despre Gregorian Bivolaru? Probabil că extrem de puțini. Iar apoi, câți dintre aceștia merg pe la saloanele de carte veche unde să dea peste Gregorian Bivolaru?

Este clar pentru orice om cu bun simț că plasarea lui Gregorian Bivolaru pe lista celor mai căutați infractori din Europa a fost doar o acoperire a poliției pentru a îl putea ridica atunci când ar păși în afară Suediei. Și au așteptat momentul pentru a face aceasta în public, pentru că numai astfel puteau justifica așa-zisa “recunoaștere” a sa de către vigilenții cetățeni francezi. Dacă ar fi mers să îl ridice din casa unde se afla în vizită, atunci povestea lor era și mai penibilă. Grija aceasta pentru a arunca o aură de spontaneitate asupra întregii operațiuni polițienești dezvăluie “musca de pe căciula” serviciilor secrete române. Musca aceasta se vrea însă bine ascunsă între faldurile unei căciuli care, din păcate, ține loc de creier de multe ori.

Așadar, denunțat poliției că se află la salonul de carte, Gregorian Bivolaru este arestat la stand, la câteva minute după ce a ajuns acolo, de către o echipă numeroasă de ofițeri ai poliției franceze, însă îmbrăcați în haine civile. Fluturându-i o legitimație pe la nas (care putea să fie orice legitimație), ceata de ofițeri îl înhață chiar sub privirile uluite ale însoțitorilor săi care sunt îmbrânciți la o parte. Nici unul dintre martorii oculari nu a văzut legitimația vreunui ofițer. Cu toate acestea, în câteva minute de la ridicarea lui Gregorian Bivolaru din târgul de carte, știrea apare la București! Halal acțiune spontană. Motivele acestei deghizări a acțiunilor poliției și a serviciilor sunt evident amestecate cu motivele din spatele acestei întregi campanii. Altfel, ce nevoie ar avea autoritățile de o asemenea manevră?

Însă firul evenimentelor evidențiază încă o dată prezența unei agende oculte dincolo de circul făcut de poliție și mass-media.

Gregorian Bivolaru, cel mai Prigonit, cel mai Vânat și cel mai Căutat Profesor de Yoga din Europa!

De-a lungul anilor, sfatul lui Gregorian Bivolaru a început să fie solicitat de un număr de oameni într-o continuă creștere. Această faimă a făcut ca, încă de pe vremea comunismului în România, el să fie sub atenția autorităților și să fie victima unor abuzuri repetate. Faptul a fost recunoscut după mulți ani de autoritățile române: Gregorian Bivolaru a fost victima unor abuzuri politice înainte de 1989.

De altfel, autoritățile din România nici până în prezent nu au clarificat ceva care ar fi fost esențial pentru o țară în care domnește legea: dacă presupusele fapte de care este acuzat Gregorian Bivolaru au fost sărvârșite cu sau fără discernământ.

Regimul comunist l-a internat în 1989 într-un spital psihiatric, (internare despre care justiția postdecembristă a arătat în final că a fost o măsură de reprimare cu caracter politic), iar acea internare a avut la bază documente medicale care dovedeau lipsa acestuia de discernământ.

În 1996 însă s-a încercat deschiderea unui nou dosar penal fără să fie în vreun mod declarat nul acel statut de persoană iresponsabilă. Așadar, în prezent, Gregorian Bivolaru este prezentat ca un infractor periculos și în același timp protejat de convenția de la Geneva, iar în 1996, el era o persoană fără discernământ, însă tras la răspundere în fața legii. Cu adevărat, în cazul său, încălcările flagrante par să fie singurele care au rămas la dispoziția autorităților.

Mai mult decât atât, în 1996 Gregorian Bivolaru a fost invitat de 2 ori la Comisia Medicală, unde se încerca să se consolideze acest statut de persoană fără discernământ. A scăpat numai la sugestia avocatului său, care a aflat despre intențiile parchetului și l-a sfătuit să nu meargă.

Ulterior însă, în 2004, deși au fost fomulate acuzații grave asupra sa, fiind chiar arestat, nimeni nu a ținut cont de constatările medicale anterioare legate de lipsa de discernământ, care nu fuseseră niciodată infirmate în mod legal.

Dacă în timpul regimului comunist puteam să punem ușor motivele persecuției pe seama numeroaselor anomalii ce apăreau atunci, mai greu de înțeles este motivul pentru care aceste măsuri abuzive, acțiuni vădit răuvoitoare, tentative de linșaj mediatic și chiar atentate la persoana sa, au fost și încă sunt cu putință în perioada postcomunistă. Această greutate de înțelegere vine din faptul că plecăm de la ideea fixă că regimul comunist a picat în cele câteva zile ale revoluției din decembrie 1989. În realitate, însă, mentalitatea veche și chiar oamenii regimului trecut au fost moștenitorii noilor servicii democratice. Astfel, procurorul care se ocupa începând din anul 1982 de cazul Gregorian Bivolaru (perioadă în care în mod oficial s-a recunoscut că Grieg a fost supus persecuției politice) este același care se ocupă de cazul Bivolaru și după 1989… până în 2004. Curat murdar!

Aceiași oameni, aceleași mentalități, aceleași comenzi politice. Doar că acum ei se numesc domni, iar atunci se numeau tovarăși.
Însă toate aceste constante tracasări nu l-au oprit pe Grieg să facă ceea ce a făcut dintotdeauna: să ofere din experiența și înțelegerile sale celorlalți oameni care caută și ei o cale spre desăvârșirea spirituală. Sute de mii de oameni caută, la ora actuală, sfaturile sale, îl caută pentru ceea ce el reprezintă pentru ei, pentru ceea ce el le oferă în mod altruist și complet gratuit. Ei fac aceasta în ciuda tuturor mizeriilor și aberațiilor pe care le deversează asupra lui Gregorian Bivolaru imaginația bolnavă a unor jurnaliști, la ordin. Am avut șansa să parcurg lângă el mii de scrisori pe care le primește neîncetat și am putut vedea, în toți acești ani, oameni care au ajuns la concluzia că trebuie să îl caute, trecând peste zidul de noroi întărit de timp pe care îl formează toate miile de articole și emisiuni făcute despre ceea ce este de fapt un Gregorian Bivolaru inventat.

Această activitate altruistă și eficientă nu este deloc pe placul celor care trag foloase de pe urmă ignoranței oamenilor și de aceea se simt inconfortabil să știe că există cineva care oferă oamenilor o cale de ieșire din ignoranță. De aceea, dacă nu au putut să îl oprească prin presiune directă, ei au inventat un alt Gregorian Bivolaru! Această “sosie” a lui Grieg, inventată în totalitate și apoi propagată cu îndârjire în toate mijloacele mass-media, este un infractor notoriu, un pervers demn de disprețul tuturor și, de curând, cel mai căutat infractor din Europa! Cu surle și trâmbițe, presa anunță arestarea personajului închipuit și caută să facă dintr-o hiperevidentă linșare a acestuia, un factor de unire în jurul nucleului conducător al unei societăți deja împovărate de sărăcie, ignoranță, corupție și guvernare în interesul celor puțini.

Însă, fără să își dea seama, acești obsedați de putere și-au devoalat adevărata prioritate, ascunderea celui mai teribil dușman al lor: Adevărul Divin. Imperiul minciunilor politice și mistificarea realității până la acoperirea ei trebuie întărite prin orice mijloace pentru ca adevărul să nu fie întrezărit de către cei care îl caută. În acest demers disperat, au pus un profesor de yoga și autor a zeci de cărți din diferinte domenii, pe lista pe care se află cei mai căutați teroriști ai momentului. Și nu s-au mulțumit cu atât, ci l-au prezentat treptat ca “cel mai căutat infractor din Europa”.

Și, respectând regulile manipulării, coordonatorii în umbră ai acestei campanii demente, inventează și un nume pentru această “sosie” a lui Grieg: GURU. El niciodată nu s-a auto-intitulat astfel și nici nu a acceptat să fie numit de alții guru. Însă această etichetă, cu iz mistic și exotic, este necesară pentru a da o notă de autenticitate falsei imagini creeate și pentru a face foarte ușor pentru publicul naiv să înghită nemestecate minciunile asociate cu această fantomă a lui Gregorian Bivolaru ce bântuie prin cimintirul presei românești.

“Dușmanul nostru cel mai mare sunt ideile” spunea un securist ieșit la pensie, atunci când comenta despre pericolul pe care îl reprezintă în realitate Gregorian Bivolaru. Iar el, slavă Domnului, oferă în permanență idei și inspirații geniale, metode eficiente de transformare, sisteme de înțelegere coerente ce aduc omul în ipostaza de a avea relația sa cu Conștiința Universală fără să mai depindă de ceva din exterior. Adică, pe scurt, el oferă tot ceea ce acești oameni vânează cel mai tare: ideile și principiile benefice care nu pot fi corupte, deviate, anulate sau distruse. De aceea, puterea din umbră se concentrează, aparent într-un mod disproporționat, asupra celor care generează idei potente, care pot cu adevărat să trezească oamenii. Cei care vehiculează idei sau idealuri de doi bani, sau care sunt anemice și fără suflare sunt chiar cultivați de sistem de dragul varietății și al aparențelor.

Unul dintre exponenții acestei puteri din umbră este fostul prim ministru al României Adrian Năstase. El a comandat operațiunea polițienească din 2004, de o magnitudine fără precedent în istoria postcomunistă a României. Motivele sale au fost explicate într-o ședință a partidului de guvernământ, ședințe a căror stenograme au fost publicate ulterior de către un ziarist. Năstase a arătat că Bivolaru este un caz util pentru a atrage atenția de la cazul unui membru marcant al partidului lor ce devalizase o bancă cu suma de 53 milioane de dolari.

Directiva ce a fost dată cu privire la modul de a contracara mișcările incomode conținea și indicația “în caz de mișcări dizidente, vânați și anihilați conducătorul, căci la scurt timp după aceea întreaga mișcare se va risipi”.

Manevra cu plasarea lui Gregorian Bivolaru pe lista celor mai căutați infractori din Europa EU MOST WANTED a fost de aceea ticluită cu mare efort. Înșirând faptele se poate observa cu ușurință firul călăuzitor… din umbră.

În data de 24 Septembrie 2015 a fost difuzat pe postul de știri TV4 din Suedia un episod din emisiunea Crime scene (Brottsplats Sverige) care tratează subiectul Gregorian Bivolaru dintr-o perspectivă senzațională: urmează să apară o listă a celor mai căutați infractori din Europa, iar el se află pe acea listă. Mai mult, realizatorii afirmă că numele lui Gregorian Bivolaru este primul ce a fost anunțat ca fiind pus pe acea listă. Cu toate acestea, lista oficială a fost publicată abia 4 luni mai târziu. La data emisiunii din Suedia, biroul Europol nu a putut oferi nici o informație oficială despre alte nume de infractori aparținând acestei liste, afirmând că aceasta se află numai în fază de proiect, diferite țări membre fiind în pregătirea numelor lor pentru această listă.

Întrebate la rândul lor, autoritățile competente din România au dat din colț în colt, spunând că nu există încă nici o persoană pe acea listă și că oricum acestea sunt informații strict confidențiale până la data publicării listei pe site-ul Europol (29 ian 2016), informație care a ajuns ca prin minune în emisiunea suedeză cu 4 luni înainte de publicare!

Emisiunea se referea numai la modul în care Gregorian Bivolaru poate fi arestat în Suedia și punea la îndoială, într-un mod neprofesionist și neargumentat, chiar decizia Curții Supreme Suedeze de a respinge cererea de extrădare a României și de acordare a statutului de azilant politic. Emisiunea suedeză îl prezintă bineînțeles pe Gregorian Bivolaru ca pe un pedofil, ca pe un infractor periculos care caută să scape justiției. Adică îl prezintă exact pe acel Gregorian Bivolaru inventat de autoritățile române.

După publicarea listei oficiale a celor mai căutați infractori din Europa, numele lui Gregorian Bivolaru este prezentat în primele poziții de pe această listă. Iar infracțiunea trecută acolo a fost modificată față de cea care apare în realitate pe actul de condamnare. Au făcut aceasta pentru că altfel infracțiunea pentru care fusese condamnat nu permitea emiterea unui mandat european de arest. Iar mandatul european de arestare era singura fisură în legislația europeană ce putea permite încălcarea convenției de la Geneva. Această situație a fost recunoscută și de către comisarul european pentru justiție, d-na Viviane Reding, într-un răspuns la o interpelare televizată din partea Soteria Internațional. Deja se conturează planul diabolic!

Numai cu câteva zile înainte de arestarea lui Gregorian Bivolaru, în mass-media din România începe o campanie furibundă împotriva lui Gregorian Bivolaru condusă de postul tv Antena 3. În emisiunea directorului acestui post de televiziune se afirmă de mai multe ori că “Bivolaru ar trebui executat”, construcție verbală în mod evident forțată, făcând referire la a-și executa pedeapsa. Acest abuz verbal nu poate fi considerat o eroare din partea unui jurnalist cu asemenea pretenții, ci este evident un mod nu prea abil de a incita la violență pe post la o oră de maximă audiență împotriva lui Gregorian Bivolaru. Acesta a fost cadrul pregătit cu bună știință pentru ca apoi, după momentul arestării din Paris, să se declanșeze în media urgia invectivelor, a acuzațiilor și a promisiunilor că acest Bivolaru inventat va fi adus în țară pentru a da socoteală pentru toate faptele sale.

Urmărind șirul evenimentelor se poate observa cu ușurință construcția personajului fictiv și faptul că evenimentele nu prezintă un fir natural, logic, ci o desfășurare planificată cu atenție pentru a ajunge din nou ca Bivolaru cel real să plătească facturile unui Bivolaru fictiv al autorităților române.

Gregorian Bivolaru (cel Real) va fi din Nou Eliberat pentru că așa Prevede Legislația în Vigoare Referitoare la cei care au Primit Statutul de Refugiați Politic

Așadar, iată că Gregorian Bivolaru este arestat în Franța în timp ce vizita un târg de carte din Paris. Omul care a fost acuzat de aproape toate relele posibile, dar care în timpul rămas liber a scris aproape 100 de cărți și peste 200 de articole de specialitate este arestat exact în standul de cărți! Aici, realitatea s-a întâlnit o clipă cu ficțiunea, lăsând să se întrevadă pentru cel atent dimensiunea contrafacerii. Bivolaru cel adevărat trebuia să fie arestat și atunci Bivolaru cel fals a “părăsit” pentru o clipă lumea interlopă în care se presupune că se afla pentru a merge repede să se plimbe printre cărți, de unde să fie ridicat de echipa poliției franceze. Dacă cel real ar fi avut cea mai mică asemănare cu Bivolaru creeat de autoritățile române, atunci el ar fi fost arestat în vreun bar sau cârciumă, pe la vreun bordel scump sau în vreo casă conspirativă a rețelelor mafiote. Însă, iată că, după 12 ani de căutări și la trei ani de la rușinosul proces de la Înalta Curte de Casație și Justiție din România, cel prezentat ca fiind infractorul cel mai căutat din Europa a fost prins acolo unde nu ar fi avut deloc ce căuta: în mijlocul cărților.

Însă chiar și această arestare a imaginarului Gregorian Bivolaru nu este o noutate. În anul 2005, Gregorian Bivolaru a fost prezentat ca fiind arestat în Suedia. În realitate, Gregorian cel real s-a prezentat de bună voie pentru a depune cererea de azil politic în Suedia, în Malmo. Atunci, la cererea României, care l-a prezentat ca fiind “celălalt”, el a fost reținut în arrest, în regim de izolare, timp de 7 luni. Autoritățile suedeze au fost obligate de România, în virtutea tratatelor internaționale și bilaterale, să facă acest abuz grosolan împotriva drepturilor elementare ale omului Gregorian Bivolaru. Le-a luat 7 luni suedezilor să distingă între Gregorian Bivolaru inventat de autoritățile române și Gregorian Bivolaru cunoscut în mod direct de atâția oameni, cel pe care ei îl aveau în arestul din Malmo. Însă, când au realizat diferența, suedezii l-au eliberat pe Gregorian Bivolaru imediat. Așadar, povestea nu este nouă, ea se repetă iar învățătura e aceasta: cunoaște în mod direct și nemijlocit adevărul și nu te baza numai pe ceea ce ți se spune despre adevăr de către alții.

De aceea, după părerea mea, acum, la Paris, nu se pune problema decât de descoperirea lui Gregorian Bivolaru cel real și distingerea sa de acea hidoșenie inventată de autoritățile române și care este prezentată pretutindeni pe post de realitate.

Este un adevărat test al realității, un test al cunoașterii directe și nemijlocite care ne permite să distingem între ceea ce este real și ceea ce este numai o construcție imaginară. Sunt convins că Gregorian Bivolaru va fi eliberat din nou, dar fantoma creeată de autoritățile române va rămâne să bântuie sistemul ticăloșit încă o vreme.