Cancan nu își mai ascunde nostalgia după vremurile comuniste

Biroul de presă MISA solicită acordarea dreptului la replică în urma publicării de către redacția Cancan a articolului cu titlul Liderul MISA ar putea scăpa de închisoare. „Medicii l-au diagnosticat drept nebun!”. Articolul a apărut în data de 4 martie 2016 şi a fost semnat de Gabriel Niculescu. Solicităm publicarea în aceleaşi condiţii editoriale a următoarei replici:

Pe fondul extrem de comentat în mass-media al faptului că Statul român cere în prezent autorităților franceze extrădarea lui Gregorian Bivolaru, redacția Cancan caută să pună gaz pe foc dezvăluind un … așa-zis „secret teribil”. Acest „secret” ar fi – în opinia redacției tabloidului – acela că „Bivolaru intenţionează să fenteze extrădarea mizând pe….teza nebuniei!”.

Biroul de Presă MISA constată că însăși desfășurarea procesului de la Paris infirmă categoric supozițiile penibile ale redacției Cancan. Dimpotrivă, Gregorian Bivolaru a arătat instanței că în România este supus la grave persecuții din partea autorităților și a mass-media, iar această declarație a sa urmează să fie cu atenție analizată de magistrații francezi. De altfel, chiar o hotărâre judecătorească din anul 2011 evidențiază că „teza nebuniei” presupusă de Cancan este o absurditate.

Fără să menționeze nimic despre hotărârea din 2011, Cancan încearcă să își păcălească cititorii că această „teză” ar fi „reală” și scoate din mânecă o decizie mult mai veche, din vremea lui Ceaușescu, deși aceasta a fost între timp demult invalidată. Prin acea decizie, emisă pe baza unui referat al Procuraturii comuniste, Judecătoria Sectorului 1 București dispunea internarea forțată a lui Gregorian Bivolaru la Spitalul de psihiatrie de la Poiana Mare, cu diagnosticul că el ar avea „discernământul pierdut”.

Cu toate că autorul articolului, Gabriel Niculescu, precum și redacția Cancan, se prefac că nu știu, în anul 2011 Tribunalul București a hotărât că respectiva internare a reprezentat un abuz flagrant al Securității comuniste asupra lui Gregorian Bivolaru. În verdictul instanței din 2011 se arată că acea internare nedreaptă, motivată de un diagnostic măsluit, a avut un „caracter politic”.

În pofida acestui fapt, pentru o descriere cât mai „sugestivă” a trecutului lui Gregorian Bivolaru, Cancan mai adaugă, de asemenea, și că în 1984 acesta a fost arestat de Miliția comunistă, pentru așa-zisa infracțiune de „răspândire de materiale pornografice”.

Pentru o mai clară re-aducere în memoria redactorilor de la Cancan a respectivei Hotărâri din 2011, Biroul de Presă MISA citează Soluția Instanței în Dosarul nr. 48765/3/2010, stabilită definitiv și irevocabil de Tribunalul București:
„Constată caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr.68/1977, sentinţa penală nr. 960/1984. Constată caracterul politic al internării medicale a reclamantului dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr. 616/1989.”

Așadar atât condamnările din 1977 și din 1984 – când în realitate Gregorian Bivolaru a fost ținut în lanțuri pentru singura „vină” că practica yoga -, cât și internarea sa la spitalul psihiatric din 1989, nu erau nici pe departe ceea ce pretindeau agenții comuniști (adică „infracțiuni de drept comun”, respectiv „nebunie”), ci acele decizii au avut un caracter politic! Este de altfel bine-cunoscut acum că în acea perioadă asemenea „metode” reprezentau o practică obișnuită a Securității. Pe atunci nu existau deținuți politici. Toți cei care deranjau regimul și nu puteau fi „convinși” prin înscenarea unor dosare de drept comun, erau internați forțat la ospiciu, pentru a fi transformați în „legume”.

Faptul că redacția Cancan continuă să mediatizeze încă, după mai bine de 25 de ani, sentințe dictate de regimul comunist și, mai ales, ignoră că acestea nu mai sunt acum valabile (fiind chiar invalidate cu acte oficiale!), indică fără niciun dubiu afinitatea sa față de vechile metode ale Securității. Prelungirea sistematică și în prezent a acestor metode este o dovadă în sine că vechea Securitate nu a dispărut din România, ci ea doar și-a schimbat aparența, fiind, după cum se vede, foarte fidel servită de către unii jurnaliști.