Judecătorul de la Tribunalul Cluj care l-a achitat pe liderul MISA, Gregorian Bivolaru, anul trecut, arată în motivare ce greșeli mari a făcut parchetul în instrumentarea dosarului. ”Nu se poate să nu se remarce totuşi lipsa completă a unei rigori necesare în întocmirea unui rechizitoriu”, se arată în motivarea judecătoarei Ariana Ilieș, care o vastă experiență în magistratură.

Sentința de la Tribunal a fost atacată cu apel, care se va judeca în 10 mai la Curtea de Apel Cluj. Acolo este așteptat și ”guru” Bivolaru, dacă va fi extrădat de statul francez. Am extras din motivarea de 133 de pagini a instanței Tribunalului Cluj partea care se referă în mod exclusiv la Gregorian Bivolaru. În dosar mai sunt 20 de inculpați din MISA.

Extras din motivarea Tribunalului Cluj:

Vor fi prezentate în continuare consideraţiile pe care instanţa le-a avut în vedere cu privire la nelegalitatea proceselor-verbale de percheziţie întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în data de 18.03.2004 şi 19.03.2004 la reşedinţa inculpatului Bivolaru Gregorian şi a altor practicanţi yoga.

La data de 12 martie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a început urmărirea penală în rem în Dosarul de urmărire penală nr.720/P/2003, din care a fost disjuns Dosarul de urmărire penală al prezentei cauze, nr. 6D/P/2004, sub aspectul infracţiunilor prev de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale republicata cu aplicarea art. 13 C.p., art. 7 cu aplicarea art. 2 lit b pct. 14 şi 18 din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 50 lit. c din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

Ignorând obiectul dosarului de urmărire penală în baza căruia au fost obţinute autorizaţiile de percheziţie, respectiv infracţiunile prezentate mai sus, autorităţile romane au procedat la efectuarea în data de 18.03.2004 au avut loc percheziţii în 16 imobile proprietate privată ale una dintre inculpaţii din prezenta cauză, printre care şi inc. Nicolae Catrina, Visterneanu Lăcrămioara, Radu Iuliana, Lazăr Mariana Cipriana, Roşu Petru şi Roşu Camelia sau ale unor simpatizanţi M.I.S.A. etc., pentru infracţiuni informatice, în nici un caz legate de evaziune fiscală sau spălare de bani. Astfel, percheziţiile au fost autorizate prin Autorizaţia de percheziţie nr.63 din 16.03.2004 emisă de Tribunalului Bucureşti. O dată cu aceasta a fost emisă şi Autorizaţia de ridicare de bunuri nr.64 din 16.03.2004 care autoriza în baza art. 55 şi următoarele din Legea 161/2003 ridicarea bunurilor „ce conţin date informatice, date referitoare la traficul informaţional sau date referitoare la utilizatori”.

Procurorul General al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti a solicitat în data de 17.03.2004 şefului Jandarmeriei Române, în vederea efectuării percheziţiilor în cele 16 imobile vizate în Dosarul de cercetare penală nr. 720/P/2003, efective necesare pentru desfăşurarea unor activităţi în combaterea traficului de droguri şi a prostituţiei! Datorită acestei solicitări exprese care conţinea elemente false referitoare la anchetă, au fost puse la dispoziţie jandarmi şi mascaţi special antrenaţi şi pregătiţi pentru astfel de misiuni. Aceste efective speciale au fost înarmate şi au procedat la efectuarea unor percheziţii barbare în urma cărora au fost ridicate zeci de obiecte personale şi chiar intime, fără legătura cu obiectul percheziţiei, iar persoanele identificate în imobilele percheziţionate au fost supuse unui regim de tortura psihica şi chiar fizica ore în şir. Persoanele percheziţionate au formulat plângeri penale împotriva celor care au efectuat percheziţiile, procurori şi jandarmi.

Cu ocazia efectuării acestor percheziţii au fost încălcate toate dispoziţiile procesual penale care reglementează această instituţie valabile la data de 18.04.2004. Astfel au fost încălcate dispoziţiile art. 92 al. 2 din vechiul C.p.p.

În urma declaraţiilor din data de 03.10.2008, date în faţa Tribunalului Sibiu în cauza nr.405/85/2005 avându-l ca inculpat pe Bivolaru Gregorian, a martorilor asistenţi Alexandrescu Laura Ioana şi Alexă Ana de la una dintre percheziţiile percheziţia efectuată în data de 18 martie 2004 la imobilul din Bucureşti, sector 5, str. Vasile Grozavu nr.2 (filele 444-451, vol. II de înscrisuri depuse de inc. BG), au reieşit elemente că au fost încălcate dispoziţiile art. 92 alin. 2 C.p.p. care prevede că „nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauză şi cei care fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural.”

Din aceste declaraţii rezultă fără echivoc că toţi martorii asistenţi care au asistat la toate percheziţiile din 18.03.2004 au fost studenţi la drept care efectuau practică. Aşa cum au arătat martorele asistente, modalitatea în care au fost recrutate de către procuror şi recompensa obţinută, respectiv faptul că s-a eliberat o adeverinţă pentru Facultatea de drept cu menţiuni care determinau acordarea ulterioară a unei note pentru practica efectuată în cadrul Parchetului, dovedesc fără echivoc că ele făceau parte din categoria persoanelor interesate în cauză, atitudinea procesuală acestor martori asistenţi fiind viciată. Martorii asistenţi au fost împreună cu procurorul de caz timp de 3 ore înainte de efectuarea percheziţiei, interval de timp în care li s-a adus la cunoştinţă care este infracţiunea cercetată şi ce se urmăreşte prin realizarea acestor percheziţii. Astfel, deşi percepţia acestor martore a fost una distorsionată de faptul că aveau informaţii anterioare despre natura cauzei, precum şi de faptul că urmăreau să fie apreciate pozitiv de către procurorul de caz, cel care emitea adeverinţa de practică, nici una nu a făcut obiecţiuni în momentul încheierii procesului-verbal de percheziţie.

A fost încălcat articolul 104 pct. l Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca în prealabil să se legitimeze şi în cazurile prevăzute de lege să prezinte autorizaţia emisă de judecătorie.” În nici unul dintre cazuri, procurorii nu au bătut la uşă, nu s-au legitimat, nu au prezentat în prealabil autorizaţia dată de către judecător, ci au intrat folosind forţa cu ajutorul jandarmilor. Aceştia au escaladat gardurile, zidurile împrejmuitoare ale imobilelor percheziţionate, au spart uşile, ferestrele, n-au dat nici un fel de explicaţii cu privire la motivul acestor descinderi, au instituit un sentiment de teroare, de panică în rândurile ocupanţilor acelor case, lucru care este în afara legii şi care încalcă flagrant dispoziţiile acestui articol. Toate acestea sunt dovedite de înregistrările video efectuate de către cei care au efectuat percheziţiile, parte din ele fiind puse la dispoziţia mass-media şi fiind intens mediatizate.

A fost încălcat articolul 105 (1) Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă înscrisurile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar găsi obiectele sau înscrisurile căutate dacă cel în măsură să le deschidă refuză aceasta.” În foarte multe cazuri, persoanele găsite în acele imobile au dorit să deschidă încăperile care erau închise, dar jandarmii au ignorat faptul că li se ofereau cheile şi au spart cu sălbăticie uşi, ferestre şi alte căi de acces, ignorând rugăminţile proprietarilor sau ale persoanelor găsite în acele mobile de a nu mai distruge bunuri şi de a folosi cheile.

A fost încălcat articolul 105 (2) Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicare numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă este ridicată întotdeauna”. Art. 105 alin. 2 C.P.P. a fost flagrant încălcat, întrucât s-au ridicat bunuri şi obiecte personale care nu aveau nici cea mai mică legătură cu cauza (bani, ceasuri, parfumuri, bijuterii, cărţi, ceaiuri etc.), depăşindu-se obiectul autorizaţiei de percheziţie: ridicarea obiectelor care conţin „date informatice, date referitoare la utilizatori, date referitoare la traficul informaţional”.

A fost încălcat articolul 105, pct.3 Cod Procedură Penală care prevede că: „Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza să nu devină publice.” Deşi nu s-au găsit lucruri cu privire la infracţiunile 52 prevăzute în procesul verbal de percheziţie, persoanele găsite în imobilele percheziţionate au fost duse la Parchet şi audiate.

Au fost încălcate dispoziţiile articolului 108 C.P.P., care prevede că :„Procesul verbal trebuie să cuprindă în afara menţiunilor prevăzute de articolul. 91 C.P.P., menţiuni cu privire la locul, timpul şi condiţiile în care obiectele şi înscrisurile au fost descoperite şi ridicate precum şi enumerarea şi descrierea lor amănunţită pentru a fi recunoscute”.

Se poate observa cum în procesele verbale de percheziţie de la imobilele din strada Veseliei nr. 64 sau de la imobilul din strada Sg. Turturică nr. 123, apar menţionate generic „100 CD-uri ” sau „50 de casete video”, fără a se scrie în procesele verbale de percheziţie descrierea amănunţită a acestor obiecte (titlul filmului etc.) şi cui aparţin, pentru a putea fi recunoscute ulterior în vederea restituirii. De asemenea, în procesul-verbal de la imobilul inc. Nicolae Catrina din str. Peleaga nr. 5, s-a făcut menţiune că nu s-au ridicat bani şi alte valori, dar atunci când au fost desigilate cutiile au fost menţionate diferite sume de bani, aparţinând celor care locuiau acolo.

În continuare instanţa va analiza nelegalitatea probelor constând în Rapoartele de constatare întocmite de psihologul TUDOREL BUTOI (fila 7- 22, Vol. 72); Asociaţia Psihologilor din România (fila 60 – 77, Vol. 72); Comisar şef psiholog PETRESCU LUMINIŢA, din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor (fila 82 – 136, Vol. 72), precum şi a Rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice din vol.35-42 din D.U.P. 6D/P/2004.

Rapoartele de constatare-evaluare au fost solicitate de către Procuror întro altă cauză penală, care a avut un alt obiect. Astfel, ele au fost solicitate în faza urmăririi penale a Dosarului nr. 405/85/2005 care s-a aflat pe rolul Tribunalului Sibiu şi care a fost deja soluţionat. Dosarul avea ca obiect acuzaţiile aduse împotriva inculpatului Bivolaru Gregorian privind săvârşirea infracţiunii de act sexual cu minor şi trafic de minori (raportat la părţile vătămate din respectiva cauză, Dumitru Mădălina, Mureşan Arabela şi Simionescu Ilinca). Prin urmare, concluziile acestor rapoarte nu pot fi folosite în prezenta cauză, unde este reţinută o cu totul altă situaţie de fapt raportat la alte părţi vătămate. Potrivit art.172 al. 9 din Codul de procedură penală, constatarea tehnico-ştiinţifică are caracter de urgenţă, valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii fiind impusă de „existenţa pericolului dispariţiei unor mijloace materiale de probă” sau „de schimbarea unor situaţii de fapt”.

În prezenta cauză procurorii au solicitat în mod ilegal efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice în domeniul psihologiei judiciare, deşi nu exista nici pericolul dispariţiei unor mijloace de probă şi nici pericolul schimbării unei situaţii de fapt. În realitate, faptele pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii din prezenta cauză se presupune că ar fi fost comise cu ani în urmă (în 2001- 2004), şi prin urmare nu exista în nici un caz pericolul schimbării unei situaţii de fapt, întrucât se presupunea că aceasta era consumată deja de mai mulţi ani de zile. În cauza de faţă, organul de urmărire penală a încălcat în mod flagrant obligaţia impusă de art.112 alin.(2) C.p.p. şi a dispus în mod nelegal numirea unui angajat al unei societăţi comerciale numită Croma – Agenţie Internaţională 53 de Investigaţii S.R.L. Aceasta este o persoană juridică privată, neîncadrându-se prin urmare în categoria instituţiilor la care se face referire în dispoziţiile art.112 din Codul de procedură penală. Tudorel Butoi şi S.C. Croma S.R.L. nu aveau calitatea de specialist sau expert în psihologie judiciară. Ei sunt o parte a unui contract oneros, prin care Parchetul a angajat o societate comercială pe care a plătit-o să întocmească constatări tehnico-ştiinţifice într-un dosar penal. În consecinţă, numirea psihologului Tudorel Butoi în calitate de angajat al S.C. Croma – Agenţie Internaţională de Investigaţii S.R.L. cu scopul de a efectua constatările tehnico-ştiinţifice în domeniul psihologiei judiciare este ilegală, ceea ce duce în mod inevitabil la constatarea nelegalităţii rapoartelor de specialitate întocmite de acesta.

Dovada că numirea lui Tudorel Butoi a avut scopul precis de a se obţine constatări tehnico-ştiinţifice care să confirme acuzaţiile Parchetului este faptul că la data întocmirii celor două Rapoarte de specialitate, Tudorel Butoi nu avea calitatea necesară de specialist sau expert în domeniul psihologiei judiciare. Acreditările depuse la dosar atestă specializarea acestuia în tehnica poligrafului, dar nu şi în psihologie judiciară. De altfel, deşi la finalul raportului sub numele lui Tudorel Butoi scrie „psiholog criminalist”, ştampila aplicată arată că acesta nu are această calitate, deoarece pe ea scrie că este „specialist poligraph”, ceea ce demonstrează faptul că acesta era acreditat să opineze doar cu privire la aplicarea tehnicii poligrafului pentru determinarea la subiecţi a comportamentului simulat, domeniu de specialitate care nu are nici o legătură cu conţinutul obiectivelor trasate de Parchet. Obiectul psihologiei judiciare îl reprezintă studiul şi analiza complexă a diferitelor comportamente ale persoanelor implicate în procesul judiciar, nu numai al celui simulat, şi necesită ample cunoştinţe din psihologia copilului şi a adolescentului, psihologie cognitiv-comportamentală, psihoterapie, metalimbaj, psihosexologie etc.

Este elocvent faptul că domnului Tudorel Butoi i se recunoaşte dreptul de exercitare a profesiei de psiholog în specialitatea „psihologie judiciară şi evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf” abia în data de 12.04.2006 (doi ani mai târziu) prin atestatul nr. 2028 emis de Colegiul Psihologilor din România. Practic, psihologul Tudorel Butoi şi-a asumat în mod ilegal această calitate de specialist în psihologie judiciară prin semnarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu doi ani înainte de a căpăta statutul oficial, ceea ce duce automat la invalidarea concluziilor acestora. Este relevant şi faptul că introducerea acestor aşa-zise constatări tehnico-ştiinţifice în dosarul Parchetului s-a făcut după o lungă perioadă de timp de la efectuarea percheziţiei la locuinţa părţilor şi nu la începutul cercetărilor, când ar fi putut fi utilizate ca argument auxiliar pentru intervenţia abuzivă a autorităţilor. Cu alte cuvinte, rolul lor a fost în mod evident acela de a „confirma” şi nu de a orienta comportamentul instituţiilor statului, aşa cum ar fi fost firesc.

Concluzionând cu privire la forţa probantă a constatărilor tehnico- ştiinţifice efectuate de dl. Tudorel Butoi, considerăm că acest important mijloc de probă în procesul penal nu a avut ca scop aflarea adevărului şi a fost folosit de către procurori doar pentru a influenţa instanţa. Apreciem prin urmare, având în vedere cele expuse, faptul că nu pot fi utilizate concluziile rapoartelor în 54 discuţie într-un proces penal în care se antrenează o foarte mare răspundere şi prin care se influenţează decisiv viaţa unor oameni şi starea lor de libertate.

Instanţa va constata nelegalitatea raportului de constatare evaluare întocmite de Asociaţia Psihologilor din România în data de 28.12.2004 (fila 60-77, Vol. 72), respectiv lipsa de neutralitate a semnatarilor raportului, fiind vorba de al doilea „raport de constatare tehnico-ştiinţifică psihologică” ce a fost întocmit de profesorii universitari Mihaela Minulescu, Irina Holdevici şi Ruxandra Răşcanu în numele Asociaţiei Psihologilor din România. Irina Holdevici era la data întocmirii raportului director adjunct al Laboratorului de Evaouare Psihologică al S.R.I. Fusese decană a Facultăţii de Psiho-Sociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţie. În calitate de ofiţer al SRI, instituţia implicată în deschiderea dosarului MISA, dna Irina Holdevici este incompatibilă cu postura de autor al unei „expertize” care se impunea a fi neutră şi independentă. Implicarea acesteia în calitate de „expert” în întocmirea acestui raport anulează valabilitatea acestuia, dându-i un caracter profund nelegal.

Concluziile acestui raport conduc spre ideea incriminării mişcării MISA, a membrilor ei, textul abundă de afirmaţii făcute complet în afara oricărei rigori ştiinţifice: „apropierea dinamică pe bază de influenţare”, „izolarea prin aberaţie”, „distorsiunea cuvintelor şi a limbajului”, referirile la „regulile de igienă”, la „utilizarea sunetului şi a muzicii” şi „proiecţiile video cu inversări de arhetipur”. În mod contrar, din cercetarea judecătorească reieşind clar chiar alte aspecte referitoare la mişcarea MISA şi a activităţii membrilor săi. Astfel realitatea descoperită denotă că ashram-ul este un loc izolat în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA, ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.

2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.

3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.

4. Toţi trebuie să ia parte, dacă este posibil, la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).

5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.

6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23:00.

7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.

8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat pentru oricine este o persoană responsabilă. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul, de exemplu, un geam. Aceasta nu este o pedeapsă, ci ceva destul de natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte. Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet. Acestea sunt explicaţii ale altor specialişti în materie psihologică.

În aceleaşi limite de nelegalitate se încadrează şi raportul de constatare evaluare întocmite de Comisar şef psiholog PETRESCU LUMINIŢA, din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor din data de 14.04.2005 (fila 82 – 136, Vol. 72), precum şi a studiilor privitoare la MISA realizate de Mario Sorin Vasilescu din cadrul Federaţiei Române de Yoga – Grupul Naţional Yoga pentru Restaurare şi preotul Conf. Univ. Dr. Sterea Tache, conducător al catedrei de „Îndrumări Misionare şi Ecumenism” din cadrul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian” a Universităţii Bucureşti.

În concluzie, rapoartele de constatare ale căror nelegalitate a fost analizată mai sus nu respectă criteriile de imparţialitate şi independenţă cerute de instanţă. DIICOT a ales „specialişti” ce puteau „garanta” rezultatul demersului care era deja stabilit. Aceştia doar au preluat anumite teorii deja elaborate de Parchet, pe care apoi le-au „confirmat”, fără a le verifica în nici un mod legitimitatea. Nici una dintre aceste aşa-zis „expertize” nu îndeplineşte criterii elementare de profesionalitate:

– nu au făcută investigarea persoanelor asupra cărora se pronunţă;

– sunt susţinute fapte, evenimente, procese la care autorii nu au avut acces şi pe care nu au cum să le cunoască;

– unele afirmaţii din constatările tehnico-ştiinţifice depăşesc de cele mai multe ori dincolo de domeniul lor de expertiză;

– autorii lor fac speculaţii, iar uneori inventează;

– este folosit un limbaj ostil, insultător la adresa practicanţilor yoga.

Considerăm că organul de urmărire penală ar fi trebuit să fie cel care să asigure, în virtutea competenţelor sale publice, integritatea asistenţei de specialitate şi calitatea lucrărilor lor. Modul nelegal în care au fost solicitate şi întocmite aceste rapoarte şi opinii este de natură a le încălca în mod foarte grav dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor.

Înainte de a proceda la analizarea pe fond a învinuirilor aduse inculpaţilor, instanţa va constata că la data de 04.11.2014 a intervenit decesul inculpatului LOMOŞ DUMITRU REMUS, aspect constatat prin certificatul de deces din 06.05.2014 emis de autorităţile din Germania şi pe cale de consecinţă instanţa va dispune încetarea procesului penal faţă de acesta în temeiul art. 396 pct. 6 C.p.p. raportat la art.16 pct.1 lit.f C.p.p.

În continuare, instanţa va trece la analiza situaţiei inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, din perspectiva învinuirilor aduse şi a soluţiei pe care instanţa apreciază să o ia faţă de acest inculpat.

Cu privire la infracţiunile de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist prevăzută de art. 3 al. 1 coroborat cu art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 31/2002 şi promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe prevăzută de art.5 teza a II-a din O.U.G. 31/2002, instanţa va constata că, raportat la data săvârşirii lor, anii 1996-1997, aceste infracţiuni nu erau încriminate de legea penală, deoarece textul încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, a intrat în vigoare în luna martie 2002 şi, în mod logic, se va dispune achitarea inculpatului Bivolaru Gregorian deoarece fapta nu era prevăzută de legea penală.

Din studiul capitolului în care este descrisă situaţia de fapt cu privire la aceste fapte (pag. 456-465 din Rechizitoriu), organul de urmărire penală afirmă în mod greşit că organizaţia s-ar fi constituit, „între anii 1996-2004”. Practic procurorul afirmă că organizaţia s-ar fi putut constitui înainte de intrarea în vigoare a textului încriminator, O.U.G. nr. 31/2002, care s-a produs în martie 2002, şi că organizaţia ar fi avut ca scop săvârşirea unor fapte care de asemenea nu erau încriminate, ceea ce încalcă flagrant art. 3 C.p.

Art. 3 din C.p. prevede că „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.” Prin urmare, nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea unei fapte care nu era încriminată la data săvârşirii ei, fiind vorba aici de fapta de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Totodată, nu se poate reţine nici că acea organizaţie avea ca scop săvârşirea unor infracţiuni prev. de OUG nr. 31/2002, care de asemenea nu erau încriminate la data săvârşirii faptei: promovarea ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, negarea holocaustului, răspândirea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe.

Chiar şi dacă am presupune prin absurd că această organizaţie cu caracter fascist ar fi luat fiinţă după adoptarea O.U.G. nr. 31/2002, Parchetul nu produce nici o dovadă în acest sens şi nici nu dovedeşte că cei 4 inculpaţi ar fi săvârşit vreo faptă penală după luna martie 2002 care să intre în scopul acestei organizaţii.

Astfel, în ceea ce priveşte publicarea cărţilor şi difuzarea lor:

– cărţile au fost publicate în anii 1996-1997, la edituri diferite (Buruiană Ovidiu – Editura Deceneu – 1997, Roşu Petru şi Roşu Camelia – Editura Ananta – 1997, Bivolaru Gregorian – Editura Shakti – 1996);

– aceste cărţi nu conţin opinii proprii, fiind traduceri ale unor alte lucrări;

– cărţile au fost distribuite imediat publicării, responsabilitatea difuzării/comercializării lor după ce au fost publicate nemaiputând aparţine autorilor, ci a celor care le distribuie;

– inculpaţii nu pot răspunde pentru prealuarea fără drept a conţinutului unei cărţi pe un site web care nu aparţine celor 4 inculpaţi; de altfel, Parchetul nici nu face dovada că aceste cărţi au fost postate pe internet, adresa de web pe care o indică nefiind de altfel una valabilă;

– nu se reţine nici un act material prin care inc. Bivolaru Gregorian, Roşu Camelia, Roşu Petru şi Ovidiu Buruiană să fi difuzat/comercializat vreuna dintre cele 4 cărţi în perioada martie 2002 – martie 2004;

În ceea ce priveşte acţiunile membrilor aşa-zisei organizaţii de a promova în public (la cursurile de yoga, cu ocazia unor conferinţe sau evenimente publice) ideologii fasciste, rasiste sau xenofobe, trebuie subliniate următoarele:

– Bivolaru Gregorian nu mai susţine cursuri începând din anul 1995 prin urmare nu ar fi putut promova aceste idei în cadrul cursurilor de yoga; nu există nici măcar o persoană audiată care să afirme că a fost cursantul lui Bivolaru Gregorian după anul 1995; în declaraţiile date în instanţă, martorii audiaţi confirmă că Bivolaru Gregorian nu a mai predat yoga după 1995:

– martorul Penescu Bogdan – „Din 1995, inc Bivolaru nu a mai predat la cursuri, doar scria cărti.” (fila 78, vol. V)

– martora Ambăruş Gabriela – „…din 1995 acest inculpat s-a retras din scoala MISA, dorind sa scrie articole si carti. In legătura cu activitatea inculpatului Bivolaru legata de MISA atunci când în 1995 s-a retras, comitetul a preluat totul.” (fila 124, vol. V)

– martorul Ion Alexandru – „La întâlnirile menţionate la care am participat si eu si alţi instructori yoga oameni cu pregătiri profesionale diferite, se discutau strict probleme spirituale yoga. Inc. Bivolaru a participat pana in 1995 la aceste intâlniri.” (fila 61, vol. V)

– de asemenea, nu s-a făcut dovada existenţei (în sensul indicării datei şi locului) vreunei apariţii publice a inculpatului Bivolaru Gregorian după luna martie 2002 în care să fi făcut afirmaţii încriminate de O.U.G. nr. 31/2002 sau de art. 317 V.C.p.

– afirmaţiile generale ale părţilor civile Mureşan Diana şi Dănuţ Doina potrivit cărora ideile din aceste publicaţii ar fi fost prezentate public de cei 4 inculpaţi nu este de natură a constitui o probă, având în vedere că nu se indică exact perioada şi contextul; este foarte important să fie subliniat că cele două fac aceste referiri cu exact acelaşi cuvinte, până la cel mai mic detaliu, ceea ce dovedeşte că fraza le-a fost dictată de către anchetator şi că ele în realitate nu cunosc nimic despre asta:

– Mureşan Diana Isabela, declaraţia din 18.04.2005, filele 338-345, vol. 89

„Astfel de idei au fost prezentate adepţilor MISA cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, CAMELIA ROŞU, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.”

– Dănuţ Doina, filele 99-101, vol. 89

„Astfel de idei au fost relatate adepţilor M.I.S.A. cu aceste prilejuri de BIVOLARU GREGORIAN, ROŞU VIOREL, ROŞU CAMELIA, BURUIANĂ OVIDIU şi alţii.”

– Ovidiu Buruiană nici nu a fost instructor de yoga, cum în mod fals se susţine în rechizitoriu (nu există nici măcar un martor care să spună că ar fi participat la vreun curs susţinut de el); totodată, nici cu privire la Buruiană nu sa făcut dovada existenţei vreunei apariţii publice a acestuia, nici înainte, nici după luna martie 2002, în care să fi făcut afirmaţii încriminate de O.U.G. nr. 31/2002 sau de art. 317 V.C.p.

– Parchetul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia au făcut în cadrul cursurilor lor afirmaţii de instigare la ură împotriva poporului evreu, nici înainte nici după luna martie 2002;

– conferinţele publice pe care le-au susţinut inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care au expus ideile publicate în cele două cărţi publicate de aceştia au avut loc în anul 1997, aspect care este reţinut în Ordonanţa nr. 500/P/1999 din 30.10.2000, prin care faţă de cei 2 s-a dispus N.U.P. cu privire la săvârşirea infr. prev. de art. 166 şi art. 168 ind. 1 din V.C.P.

În acest context subliniem faptul extrem de important că din Ordonanţa menţionată mai sus reies următoarele aspecte extrem de importante:

– ancheta împotriva inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia cu privire la aceste conferinţe publice a fost declanşată în anul 1999 în urma sesizării S.R.I.;

– sesizarea S.R.I. nu face referire la existenţa vreunui grup din care să facă şi inculpaţii Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu (aspect care cu siguranţă nu ar fi putut fi omis având în vedere urmărirea prin mijloace tehnice care a fost realizată);

– nu se face nici o referire la vreo implicare a lui Bivolaru Gregorian şi Buruiană Ovidiu în activitatea inculpaţilor Roşu Petru şi Roşu Camelia (prin urmare existenţa vreunui grup este exclusă, condiţia prevăzută de textul încriminator fiind ca numărul minim de membri să fie de trei persoane);

– s-a stabilit fără echivoc că aceste conferinţe publice susţinute de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia în care s-au expus ideile publicate în acele două cărţi au avut loc doar în anul 1997;

– s-a stabilit că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi s-a dispus N.U.P., motivându-se că ideile expuse „nu conţin elemente de instigare rasială” (deci nu făceau nici obiectul infr. prev de art. 317 C.p.) , „sunt extrase din ziare, filme, cărţi aflate în circuitul publicistic naţional şi internaţional” şi „nu pot constitui un element infracţional, reprezentând doar exprimarea drepturilor constituţionale prev. de art. 29 şi 30 din Constituţia României privind libertatea conştiinţei şi de exprimare”.

Este evident că dacă prin ideile expuse de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia, în calitate de membri ai unui astfel de grup, ar fi instigat la ură împotriva poporului evreu, atunci, organul de urmărire penală ar fi solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 166 şi 168 ind. 1 C.p. în art. 317 din V.C.P., singurul text care încrimina la acea dată astfel de afirmaţii, O.U.G. nr. 31/2002 nefiind încă în vigoare.

În concluzie, din probatoriul administrat în cauză reiese, fără putinţă de tăgadă, că anul 1997 este anul epuizării oricăror acte materiale care ar fi fost săvârşite de membrii aşa-zisei organizaţii cu caracter fascist. Ne referim aici doar la cele care s-au dovedit de către Parchet că au existat: publicarea cărţilor, furnizarea către distribuitori şi conferinţele publice susţinute în anul 1997 de inc. Roşu Petru şi Roşu Camelia. Prin urmare, presupusa existenţă a acestei organizaţii cu caracter fascist a încetat la aceeaşi dată, în cursul anului 1997, odată cu epuizarea ultimei acţiuni. Având în vedere că O.U.G. nr. 31/2002 nu intrase încă în vigoare, înseamnă că se impune să se constate că faptele de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi de promovare a unei ideologii fasciste, rasiste sau xenofobe reţinute împotriva inc. Bivolaru Gregorian nu erau încriminate la data săvârşirii lor.

Se va constata că art.1 al.1 din O.U.G. 112/2001, care sancţiona fapta de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, a fost abrogat de art. 98 din titlul II din Legea 187/2012 şi pe cale de consecinţă se va dispune achitarea inculpatul Gregorian Bivolaru.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 al. 1 teza I din noul Cod penal (vechea reglementare – art. 7 al. 1 teza I coroborat cu art. 2 lit. a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că:

„Fapta inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, constând în aceea că în perioada 1991 – martie 2004, împreună cu o parte din învinuiţii menţionaţi anterior, a iniţiat, constituit şi apoi condus în interiorul Asociaţiei M.I.S.A., un grup infracţional organizat (care ulterior s-a extins), ce acţiona în mod coordonat, în baza unei structuri ierarhice piramidale bine stabilite, sub conducerea sa fermă (ordinele sale fiind transmise atât verbal, cât şi printr-un sistem funcţional de bilete-înscrisuri, pe care inculpatul aplica rezoluţii cu caracter obligatoriu), în scopul comiterii infracţiunii prev. de art. 12 al.1 şi al.2 lit.a coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. b din Legea nr. 678/2001, modificată,cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., pentru a obţine beneficii materiale şi financiare, constând în contravaloarea sancţiunilor pecuniare („amenzi”, „confiscări” de bunuri diverse), aplicate părţilor civile şi altor persoane vătămate, precum şi a muncii neretribuite (denumite „karma-yoga”), prestate de acestea, toate fiind practicante de yoga în cadrul M.I.S.A. (în baza autorităţii spirituale incontestabile exercitate asupra acestora de numitul BIVOLARU GREGORIAN în calitatea sa de „profesor de yoga”, „maestru spiritual” şi „guru”), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 al. 1 teza a II-a coroborat cu art .2 lit .a şi b pct. 12 din Legea nr. 39/2003.”

La data 01.02.2014, art. 7 din Legea nr. 39/2003, care a avut ca text „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”, a fost abrogat de art. 126, punctul 2. din titlul II din Legea 187/2012. În prezent, fapta de grup infracţional organizat este inclusă în Noul Cod Penal, despre care am arătat că este legea penală mai favorabilă aplicabilă în speţa de faţă şi care sancţionează această faptă în cadrul art. 367 al. 1: „(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel 60 de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Având în vedere că, potrivit Noului Cod Penal, infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat, respectiv infracţiunea de trafic de persoane, este sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani iar legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, nu se va aplică în cauza de faţă agravanta prevăzută de aliniatul 2 al art. 367 N.C.P.: „(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Prin urmare, limitele de pedeapsă care vor fi luate în considerare la calcularea termenului de prescripţie specială pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat vor fi cele prevăzute de al.1 al art. 367: 1 – 5 ani. Parchetul nu precizează în mod concret data, locul şi care sunt ultimele acte materiale săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian în calitate de membru al grupului infracţional organizat.

Dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată în Rechizitoriu ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Gregorian în data de 18 martie 2014. Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare prevăzută de art.369 noul Cod penal (vechea reglementare – art. 317 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru. În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare au intervenit două modificări între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei, atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat succesiv:

– Art. 317 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Propaganda naţionalist-şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

– Art. 317 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data trimiterii în judecată, când a fost modificat prin Legea nr. 278/2006) – „Instigarea la ură pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

– Art. 369 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) – „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva 61 unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Având în vedere că maximul pedepsei din legea penală mai favorabilă este de 3 ani, termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială este de 10 ani. În ceea ce priveşte data de la care ar trebui să curgă acest termen al prescripţiei speciale, trebuie observat că Parchetul nu indică nici în această situaţie care este data la care s-ar fi epuizarea săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpat.

După cum se poate observa din descrierea actelor materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşită infracţiunea de instigare la discriminare prev. de art. 317 din vechiul Cod penal, o parte dintre ele sunt comune cu actele materiale prin care se susţine că ar fi fost săvârşite infracţiunile prevăzute de O.U.G. nr. 31/2002 : publicarea cărţilor şi susţinerea ideilor publicate în cadrul unor cursuri comune. Ne aflăm în situaţia în care aceeaşi faptă poate constitui elementele constitutive ale mai multor infracţiuni. Am arătat că actele materiale săvârşite de inc. Bivolaru Gregorian s-au epuizat în anul 1996. Prin urmare, împlinirea termenului prescripţiei speciale (calculat de la data de 31 decembrie 1996) a avut loc în data de 31 decembrie 2006. (trebuie observat faptul că practic inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care intervenise deja prescripţia răspunderii penale înainte de începerea urmăririi penale şi întocmirea Rechizitoriului, având în vedere şi că termenul special de prescripţie din vechea reglementare aplicabilă la acea dată era de 7 ani şi 6 luni, caz în care se împlinise chiar mai devreme, în anii 2002-2003).

Şi în această situaţie, dacă am considera că termenul de prescripţie specială în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la discriminare începe să curgă, potrivit susţinerilor Parchetului, de la data de 18 martie 2004, considerată ca fiind „data la care a avut loc intervenţia organelor de urmărire penală”, termenul de prescripţie specială s-a împlinit în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Bivolaru Gregorian în data de 18 martie 2014.

Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de instigare la discriminare.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că: „Fapta inculpatului BIVOLARU GREGORIAN, constând în aceea că împreună cu învinuiţii susarătaţi, inculpatul BIVOLARU GREGORIAN a promovat o ideologie rasială în rândurile adepţilor MISA, prin propaganda ce a fost realizată atât prin publicarea celor patru cărţi menţionate anterior precum şi cu prilejul susţinerii cursurilor de yoga organizate în cadrul MISA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art .5 teza a-II-a din O.U.G. nr. 31/2002.”

Analizând textul infracţiunii de promovare a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe, se observă că între data adoptării actului normativ în anul 2002 şi data judecării cauzei a intervenit micşorarea limitelor de pedeapsă şi adăugarea amenzii ca alternativă a pedepsei:

– vechea reglementare: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.”

– noua reglementare: „Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Limita maximă a pedepsei a scăzut cu 2 ani, fiind de 3 ani în prezent, ceea ce face ca termenul general de prescripţie să fie de 5 ani, iar cel special de 10 ani. Termenul de prescripţie specială, calculat de la data de 18 martie 2004, s-a împlinit în data de 18 martie 2014.

Pentru aceste considerente se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de promovare a ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe.

În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 262 din noul Cod penal (vechea reglementare – art.70 al.1 din O.U.G. 105/2001) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.

Art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001 a fost abrogat la data de 01.02.2014 de art. 97 din Titlul II din Legea 187/2012. În prezent, fapta de trecere ilegală a frontierei de stat este inclusă în Noul Cod Penal, despre care am arătat că este legea penală mai favorabilă aplicabilă global în speţa de faţă şi care sancţionează această faptă în cadrul art. 262 al. 1: „Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

În ceea ce priveşte data săvârşirii infracţiunii, aceasta nu este indicată de către Parchet, care nu indică clar data şi modalitatea în care inculpatul a trecut ilegal frontiera. Din descrierea faptei se reţine de către Parchet că inculpatul ar fi părăsit teritoriul României în perioada dintre data la care a fost eliberat după reţinerea sa la Vama Nădlac, 01.04.2004, şi data la care a fost emis de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti primul Mandat de arestare preventivă nr. 69/U/2004, 31.05.2004, deoarece se specifică că acesta a părăsit teritoriul României „pentru a se sustrage de la urmărirea penală care urma să se desfăşoare în stare de arest” – fila 74 din Rechizitoriu.

În această situaţie se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, motiv pentru care se va considera ca dată de la care începe să curgă prescripţia data cea mai îndepărtată de momentul prezent la care inculpatul putea părăsi ţara, respectiv data de 01.04.2004. Prin urmare, având în vedere că termenul maxim al pedepsei este de 3 ani, termenul general de prescripţie este de 5 ani, iar cel special este de 10 ani, atunci acesta s-a împlinit la data de 01.04.2014. Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la fapta de trecere frauduloasă a frontierei de stat. 63 În baza art. 5 şi art. 155 al.4 din noul Cod penal, se va constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută de art.375 noul Cod penal (vechea reglementare – art. 321 al.1 din vechiul Cod penal) şi se va dispune cu privire la această faptă încetarea procesului penal faţă de inculpatul Gregorian Bivolaru.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, între data săvârşirii presupusei infracţiuni şi data judecării cauzei a intervenit o modificare atât în ceea ce priveşte descrierea acesteia, cât şi limitele de pedeapsă, care s-au micşorat:

– Art. 321 al. 1 din Codul penal din 1969 (în varianta aplicabilă la data săvârşirii infracţiunii) – „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”

– Art. 375 din noul Cod penal (legea penală mai favorabilă în cauză) – „Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 374, ori săvârşeşte acte de exibiţionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Având în vedere următoarele: data săvârşirii presupusei fapte este data de 13 martie 2002; maximul pedepsei care se poate aplica este de 2 ani; termenul general de prescripţie este de 5 ani; termenul de prescripţie specială este de 10 ani, atunci data la care s-a împlinit termenul de prescripţie este data de 13 martie 2012. Pentru aceste considerente, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul Bivolaru Gregorian cu privire la această faptă.

Următoarea parte din sentinţă va face referire la infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor, respectiv la consideraţiile instanţei care au condus-o la pronunţarea soluţiei de achitare a acestora, fiind elemente comune tuturor.

Din analiza rechizitoriului şi a probelor administrate în faza urmăririi penale reiese fără dubiu că trimiterea în judecată a inculpaţilor s-a făcut fără a se fi administrat probe care să poată duce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Deşi în rechizitoriu faptele nu sunt analizate separat pentru fiecare parte civilă şi persoană vătămată, prin indicarea locului, a datei şi a actelor materiale concrete care se presupune că ar fi fost săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi în parte, în continuare instanţa va demonstra inconsistenţa probelor Parchetului în mod distinct pe fiecare dintre aceste persoane.

Nu se poate să nu se remarce totuşi lipsa completă a unei rigori necesare în întocmirea unui rechizitoriu, astfel cum este impusă de prevederile art. 328 N.C.P. (art. 263 V.C.P.). Astfel, cu ocazia descrierii faptei sunt făcute mai întâi doar nişte afirmaţii foarte generale, de genul: a determinat prin abuz de autoritate un mare număr de adepţi să muncească neremunerat în folosul său si al MISA, fără a se indica apoi în mod concret: în ce a constat abuzul de autoritate exercitat de inculpat asupra fiecărei părţi civile în parte; în ce a constat activitatea neremunerată desfăşurată la îndemnul inculpatului Bivolaru G. de către fiecare parte civilă în parte, cu indicarea perioadei şi a locului în care a fost desfăşurată; în ce a constat beneficiul obţinut de pe urma fiecărei părţi civile şi cum a fost el distribuit fiecărui membru al presupusului grup infracţional organizat; care sunt probele cu care se susţin aceste acuzaţii indicate pentru fiecare parte civilă separat.

Sursa: clujust.ro