Noi cercetări sugerează că creierul uman este aproape imposibil de înțeles deoarece nu percepe lumea în doar două sau trei dimensiuni. Creierul uman înțelege lumea vizuală în până la 11 dimensiuni.
Descoperirea uimitoare lămurește de ce chiar și tehnologiile de vârf, cum ar fi IRM-urile (Imagistica prin rezonanță magnetică) funcționale, au dificultăți să explice ce se întâmplă în creierul nostru. Într-un IRM funcțional, activitatea creierului este monitorizată și reprezentată ca o imagine tridimensională care se schimbă în timp. Cu toate acestea, dacă creierul funcționează de fapt în 11 dimensiuni, a spune că un IRM funcțional 3D explică activitatea cerebrală e ca și cum ne-am uita la umbra gămăliei unui ac spunând că explică întregul univers, plus o multitudine de alte dimensiuni.
Echipa de cercetatori condusă de un grup de oameni de știință de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne din Elveția a detectat complexitatea creierului în timp ce lucra la proiectul Blue Brain. Scopul proiectului este de a crea o replică cât mai similară biologic cu creierului uman.
În timpul cercetării, oamenii de știință au creat simulări ale creierului și au aplicat modelelor generate de calculator o formă avansată de matematică, numită topologie algebrică.
„Topologia algebrică este în același timp ca un telescop și un microscop. Poate să mărească imaginea rețelelor pentru a găsi structuri ascunse – copacii din pădure – și să vadă spațiile goale – luminișurile – toate în același timp”, a spus autorul studiului, Kathryn Hess.
Ceea ce Hess și colegii ei au descoperit a fost că creierul procesează informații vizuale prin crearea de structuri neurologice multidimensionale, numite clici, care se dezintegrează în momentul în care sunt înțelese, potrivit revistei Newsweek, care a raportat prima dată despre cercetarea publicată în jurnalul Frontiers in Computational Neuroscience. Aceste clici au până la 11 dimensiuni diferite și se formează în găuri de spațiu, numite cavități. Odată ce creierul înțelege informațiile vizuale, atât clicile cât și cavitatea dispar.
„Apariția cavităților multidimensionale când creierul procesează informații înseamnă că neuronii din rețea reacționează la stimuli într-o manieră extrem de organizată”, a declarat cercetătorul Ran Levi. „Este ca și cum creierul reacționează la un stimulent prin construirea, apoi distrugerea, unui turn de blocuri multidimensionale, începând cu tije (1D), apoi scânduri (2D), apoi cuburi (3D) și apoi geometrii mai complexe cu 4D, 5D, etc. Progresia activității prin creier seamănă cu un castel de nisip multidimensional care se materializează din nisip și apoi se dezintegrează”, a spus el.
Henry Markram, director al proiectului Blue Brain, a explicat cât de importantă ar putea fi descoperirea structurilor multidimensionale.
„De obicei, matematica aplicată rețelelor de studiu nu poate detecta structurile și spațiile multidimensionale pe care acum le vedem clar”, a spus el.
„Am găsit o lume pe care nu ne-am imaginat-o niciodată. Există zeci de milioane de astfel de obiecte chiar și într-o mică părticică a creierului, cu până la șapte dimensiuni. În unele rețele, am găsit chiar și structuri cu până la 11 dimensiuni.”
