Echitatea justiției – un SF al democrației „originale” din România

de Zemora Klimt

2013. Ne vine să credem sau nu, suntem în anul 2013 în România, țară „europeană” în care se face constant paradă cu „alinierea la standardele europene”, cu „drepturile omului”, „eliminarea corupției” etc. etc. mă opresc pentru ca aș epuiza toate ghilimelele. Din păcate ni se demonstrează zilnic că nu este așa. Nu este așa nici pe departe.

Dacă în 1989 speram cu toții că vom trăi „vremuri mai bune” în care vom avea libertate – exact în sensurile în care ea ne-a fost îngrădită în perioada comunistă, adică libertate de exprimare, de liberă asociere, libertatea credințelor și concepțiilor de natură spirituală etc. – constatăm acum că toate aceste libertăți, pe care poate că cei mai naivi dintre noi le-au crezut câștigate, sunt doar un simulacru, doar o fațadă golită de semnificație, o perdea frumos colorată, în spatele căreia se ascund aceleași fețe hidoase ale corupției, asupririi și minciunii.

Gregorian Bivolaru a fost o victimă sistemului comunist, o persoană persecutată pe criterii politice – acesta este un fapt recunoscut până și de justiția română. Trist este că Gregorian Bivolaru continuă să fie, și în sistemul așa-zis democratic, tot o persoană căreia i se refuză accesul la un proces corect, la un act de justiție echitabil, drept pe care îl are, sau ar trebui să îl aibă orice cetățean al unei țări auto-intitulate democratice, membră Uniunii Europene, în anul de grație 2013! (adică nu 1980 sau…1984 ?)
Care sunt faptele? Le vom enumera succinct: se produce o percheziție în forță, cu mascați, o acțiune de o brutalitate aproape de neconceput pentru perioada în care trăim, sunt arestați și duși cu dubele la parchet o serie de tineri cărora li se iau declarații sub intimidare și șantaj. O fata de 17 ani, Mădalina Dumitru este de asemenea interogata, fără avocat sau gardian legal – ea fiind minoră!, și i se ia o declarație sub intimidare, pe care ea o retracteaza în ziua urmatoare.

Dar nimic din toate acestea nu contează! Se pare că în România anului 2013 este suficient să condamni un om pe baza unei declarații smulsă sub presiune, retractată a doua zi! Nu vi se pare incredibil? Poate că dacă ne-ar povesti cineva nici nu am crede că astfel de situații mai pot fi reale și cu toate acestea iată că sunt! Și faptele nu se opresc aici!
Gregorian Bivolaru obține azil politic în Suedia, azil politic acordat de guvernul suedez pe baza dovezilor că în România nu ar avea parte de un proces corect și echitabil. Iată cât de corectă se dovedește a fi această hotărâre dată de un guvern străin, pentru că se pare că în țara noastră autoritățile refuză să vadă gradul de corupție și de clientelism politic care domnește în sistemul judiciar românesc – dar nu-i nimic, poate că îl vor vedea alții!
Situațiile care au apărut în acest proces și în toată campania orchestrată de serviciile secrete/procuratură/jandarmerie ar putea cu ușurință să fie considerate scenariul unui film Science-Fiction, cu toate acestea, din păcate pentru un mare număr de oameni care au suferit și suferă în mod direct, dar și pentru toți ceilalți care considerăm că facem parte dintr-o națiune democratică, reprezintă o tristă și cutremurătoare realitate.
Poate că nu sunteți la current, dar cazul MISA a făcut obiectul unui extins și foarte bine documentat studiu realizat de dl. profesor Gabriel Andreescu (SNSPA) în lucrarea cu titlul „MISA, radiografia unei represiuni”, carte în care sunt descrise în extenso toate abuzurile realizate împotriva acestei școli spirituale, de către o autoritate în domeniul juridic din România și care subliniază reaua voință a autorităților precum și a factorilor de decizie din sistemul judiciar românesc într-un mod care poate că nu ar fi fost atât de evident pentru o persoana nefamiliarizată cu procedurile juridice.

Și, iată așadar, că este posibil ca în România anului 2013 un om să fie condamnat pe baza unei singure declarații retractate deja – dar desigur că retractarea nu s-a mai gasit în dosar, ea a fost „convenabil” strecurată afară odată cu dreptatea, corectitudinea și bunul simț.
În aceeași notă de neverosimil putem înscrie și reacția incalificabilă a unui moderator tv care în cadrul unei emisiuni desfasurată saptămâna trecută a instigat practic la linșaj public împotriva membrilor școlii de yoga MISA.
Este oare posibil ca toate acestea să se petreacă într-o țară europeana? Este posibil ca o persoană care este angajata unei televiziuni să instige la comportamente violente și la discriminare împotriva unui grup bazat pe afinități de concepție, sau împortiva oricărui grup social?

DA, iată că este posibil. Și singurul lucru care deosebește România de statele „civilizate” este urmatorul: acolo, dacă o persoană face o asemenea declarație, a doua zi este dată afară!
În țările așa-zis civilizate nu se permit astfel de abuzuri pentru că opinia publică reacționează prompt și sancționează IMEDIAT astfel de derapaje aberante de la orice conduita decentă și de bun simț. Și împreună cu opinia publică, sau mai bine zis în calitate de vârf de lance al opiniei publice, se sesizeaza și instituțiile abilitate în acest sens: CNA, CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării), etc.

Educația civică și responsabilitatea față de societatea în care trăim ar trebui să ne caracterizeze într-o mult mai mare măsură pentru că deși poate că acum întoarcem capul și considerăm că dacă nu suntem noi înșine într-o astfel de situație nu merită să ne batem capul, greșim! Greșim flagrant pentru că mâine putem fi noi înșine într-o situație similară, în care să fim condamnați în pofida oricaror norme juridice și democratice, mâine putem fi noi victima unei „erori” a sistemului judiciar, mâine putem fi noi ținta unor atacuri denigratoare sau a pesecuțiilor sociale și atunci ce vom face?
Unde ne vom ascunde, cine ne va apăra, cine va ridica vocea pentru noi? Dacă nu ridicăm vocea acum, dacă nu protestăm împotriva acestor abuzuri și nedreptăți, dacă nu acționăm atât ca indivizi cât și ca societate nu facem decât să încurajăm nedreptatea, opresiunea și lipsa flagrantă a respectului față de drepturile omului. Și urmărind istoria, putem cu ușurință vedea unde au condus astfel de atitudini.

“Tot ceea ce este necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”

Edmund Burke.

Este momentul să devenim conștienți de adevărul profund al acestei afirmații.