de Mihai Vasilescu
Citiți a doua parte a articolului
Implicarea serviciilor secrete în cazul lui Gregorian Bivolaru este cvasi-evidentă dacă avem în vedere că verdictul de condamnare dat de ÎCCJ pentru „act sexual cu o minoră”, în condițiile în care minora respectivă nu a reclamat nimic și a contestat existența acestei fapte, s-a făcut pe baza unor interceptări a unor convorbiri telefonice care avuseseră loc, chipurile, cu doi ani în urmă.
Mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ale lui Gregorian Bivolaru au invocat „siguranța națională” și au fost prelungite ilegal, astfel încât proba respectivă nu avea, din start, nicio valoare juridică. Acest lucru nu a părut să conteze pentru judecătorii de la ÎCCJ. Convorbirile private a două persoane, ascultate de serviciile secrete pentru că „pun în pericol siguranța națională”, cu un mandat care nu era legal valabil, au dus la stabilirea abuzivă a unui verdict de „act sexual”, în condițiile în care orice student din anul 1 la Facultatea de Drept știe că o convorbire telefonică nu poate fi considerată o dovadă care stabilește că a avut loc o interacțiune sexuală.
Legătura dintre siguranța națională și actul sexual dintre două persoane aflate la vârsta de consimțământ (care neagă amândouă că au făcut dragoste) nu este încă elucidată. Ceea ce ne uimește este faptul că la nivelul societății civile nimeni nu are nicio reacție privind ocupațiile SRI. Această instituție care înghite fonduri imense din banii noștri este oare angrenată într-un „voyuerism” pervers justificat de apărarea voinicească a patriei și poporului?
De la bun început, acuzația de „punere în pericol a siguranței naționale” a fost formulată pentru că Gregorian Bivolaru a afirmat despre niște politicieni de vază ca ar fi francmasoni. Iar acest lucru, faptul că politicienii care conduc țara sunt francmasoni, este un pericol real pentru acest popor. SRI-ul însă nu pare să aibă criterii normale în ceea ce privește cheltuirea fondurilor, căci în loc să se ocupe, de exemplu, de politicienii francmasoni, încearcă să însceneze un scandal sexual unui yoghin.
Implicarea serviciilor secrete în cazul MISA-Bivolaru este cu mult mai consistentă și mai elaborată decât ascultarea convorbirilor telefonice și instalarea de aparatură de ascultare în diferite sedii unde se țin activități ale școlii de yoga. Încă de la bun început, serviciile secrete au fost cele care au pus la cale strategia de dezinformare subversivă și au generat numeroasele campanii mediatice de discreditare a MISA. Serviciile secrete au pus la dispoziția presei dar și altor instituții ale statului informații false, căutând să stopeze activitatea școlii de yoga, pe același model pe care au acționat în comunism.
Pentru că nu au reușit să desființeze școala de yoga, și nici măcar să îi descurajeze activitatea, serviciile secrete au continuat ani de zile cu atacuri concertate împotriva lui Gregorian Bivolaru și a celorlalți yoghini.
Toate acestea ne fac să afirmăm că serviciile secrete îl consideră pe Gregorian Bivolaru inamicul lor nr. 1. Haideți să trecem în revistă câteva dovezi și argumente pentru aceste afirmații extrem de serioase.
În primul rând, campania de presă împotriva MISA a pornit de la publicarea stăruitoare în presa post-decembristă, în diferite ziare și reviste cunoscute pentru faptul că erau controlate de ofițeri ai fostei Securități, a unor fragmente din dosarul lui Gregorian Bivolaru, alcătuit de Securitate. Torționarii Securității, frustrați că nu au reușit să îl sperie pe acesta și nici să îl oprească să predea yoga în perioada comunistă, nu au privit cu ochi buni dezvoltarea explozivă a școlii de yoga înființate de Gregorian Bivolaru imediat după pseudo-revoluția din decembrie 1989.
Cei care i-au anchetat pe yoghini înainte de 1989, foști securiști, deveniți lucrători ai SRI după restructurarea serviciilor secrete în 1990, au continuat să îi „lucreze” prin aceleași metode ale poliției politice. Doar că acum aveau în plus la dispoziție un instrument teribil: presa. Prin discreditarea consecventă, cu multe eforturi și fonduri, și cu un imens spațiu editorial, a profesorului de yoga, foștii securiști și-au continuat răfuiala personală cu Gregorian Bivolaru.
Astfel, în numai trei ani, ei au reușit să impună o imagine falsă a acestuia în presă și, în loc ca el să fie considerat – așa cum era de fapt – unul dintre cei mai importanți dizidenți ai perioadei comuniste, l-au prezentat ca un infractor de drept comun, recidivist, pușcăriaș, nebun, etc.
Presa a publicat obsesiv acuzațiile Securității la adresa lui Gregorian Bivolaru, încercările Securității de a îi înscena infracțiuni de drept comun și chiar internarea psihiatrică abuzivă ca și cum toate acestea ar fi fost reale. Un alt detaliu edificator: niciun jurnalist nu a consultat dosarul lui Gregorian Bivolaru, deși documente din acest dosar au fost publicate în presă!
Mai multe detalii și dovezi despre implicarea serviciilor secrete în campania mediatică de discreditare a lui Gregorian Bivolaru în anii 1990 găsiți în articolul Zece dovezi zdrobitoare că serviciile secrete sunt cele care au lansat campania de discreditare a lui Gregorian Bivolaru în mass-media românească.
O altă dovadă a implicării serviciilor secrete în atacurile la adresa MISA și în înscenarea de infracțiuni de drept comun practicanților yoga este aceea că procurorul care l-a anchetat pe Gregorian Bivolaru în 1982, 1983 și 1984, atunci când Securitatea încerca să îi însceneze diferite infracțiuni (și până la urmă a fost condamnat pentru că avea acasă câteva reviste Playboy) a coordonat și anchetele asupra lui începând cu anul 1997.
În 2004, după perchezițiile abuzive din luna martie, același procuror a condus anchetele și interogatoriile. Este vorba de Anton Grigorie Chaborsky. Este oare normal ca într-un stat care afirmă că regimul democratic a pus capăt abuzurilor din perioada comunistă, același slujbaș al poliției politice și torționar al yoghinilor să se ocupe de anchetă?
Anchetele Parchetului împotriva yoghinilor au demarat în 1995 de la o reclamație a lui Mario Sorin Vasilescu, și el dovedit colaborator al Securității, care îl plătea ca să scrie articole de propagandă împotriva practicii yoga cu valențe spirituale (așa cum o predă și o practică Gregorian Bivolaru).
Mario Sorin Vasilescu a scris numeroase articole de propagandă împotriva lui Gregorian Bivolaru și după 1989, probabil tot la comandă (căci se știe că informatorii și colaboratorii serviciilor secrete nu se pot retrage). Tot Mario Sorin Vasilescu a depus niște plângeri penale de-a dreptul aberante, cum că yoga predată la MISA nu se încadrează în stilul tradițional indian pentru că MISA pune afișe și ține conferințe ca să atragă cât mai mulți cursanți și, chipurile, asta ar fi prozelitism!
Mario Sorin Vasilescu, care și el ținea conferințe anunțate de afișe publicitare, doar că avea o audiență de cel puțin o mie de ori mai mică decât Gregorian Bivolaru, considera că afișele MISA nu sunt conforme cu tradiția indiană. Și, culmea absurdului, aceste reclamații au dus până la urmă la deschiderea unei anchete pentru „punerea în pericol a siguranței naționale” (a României, nu a Indiei). Exact același dosar a culminat 20 de ani mai târziu cu fabricarea unei acuzații de „act sexual cu o minoră”.
Observați similaritatea demersului serviciilor secrete, înainte și după 1989. Securitatea a condus și ea numeroase percheziții și interogatorii și, negăsind nimic să impute yoghinilor (exceptând practica yoga, ceea ce ar fi însemnat o condamnare politică), a recurs la înscenarea unor infracțiuni de drept comun. La fel, în 2004, după percheziții brutale, ilegale și interogatorii abuzive, neexistând niciun fel de dovezi pentru nicio faptă ilegală, s-a trecut la înscenarea unei infracțiuni.
După arestarea abuzivă a lui Gregorian Bivolaru în martie 2004 și eliberarea lui în doar câteva zile, ministrul de interne de la acea vreme – Ioan Rus – a declarat presei că mentorul MISA ar fi trebuit să fie reținut până când se găsesc dovezi împotriva lui. În ce fel de țară trăim?!
Dar să revenim la presă. Majoritatea jurnaliștilor care au întreținut de-a lungul anilor o propagandă plină de ură la adresa lui Gregorian Bivolaru au fost informatori, colaboratori sau ofițeri SRI. De exemplu, Sorin Roșca Stănescu, directorul ziarului Ziua, care a dus o campanie acerbă de presă împotriva lui Gregorian Bivolaru, este colonel SRI. Valentin Zaschievici, un alt jurnalist foarte activ în defăimarea lui Gregorian Bivolaru, a fost deconspirat ca fiind informator SRI.
Dan Voiculescu, proprietarul trustului Intact (din care Antena 3 se remarcă prin campania supradimensionată, plină de minciuni și calomnii, la adresa lui Gregorian Bivolaru), este colonel SRI. România Mare, o altă publicație de propagandă foarte activă împotriva MISA, a fost de la bun început înființată de Corneliu Vadim Tudor pentru a servi foștilor ofițeri ai Securității ca instrument de propagandă politică.
Să trecem la un alt domeniu: psihologia. „Specialiștii” care au întreprins „studii științifice” din perspectivă „psihologică” despre yoghini și Gregorian Bivolaru (fără însă a-i cunoaște sau intervieva direct) sunt fie angajați SRI, cum este Tudorel Butoi, fie chiar ofițeri superiori SRI (cazul Irinei Holdevici).
Aceste studii pseudo-științifice au fost incluse în dosarele întocmite de Parchet. Ceea ce este absolut ridicol în cazul acestor studii – și îi descalifică pe autorii lor – este faptul că ele au fost întocmite pe baza unor articole de presă, și nu prin intervievarea unor practicanți yoga. Mai mult decât atât, Irina Holdevici este adeptă a lui Mario Sorin Vasilescu.
Una dintre cele mai elaborate înscenări ale SRI-ului în cazul MISA a fost răspândirea, prin intermediul presei, a informației false că SRI-ul ar fi întocmit un studiu privind „cele mai periculoase secte” din România. Conform informațiilor publicate în presă care citează ca sursă SRI, dintre cele 300 de grupări și mișcări incluse în acest raport, MISA s-ar afla pe prima poziție.
Acest raport însă nu există. Așa cum a confirmat și reprezentantul Ministerului Cultelor în aprilie 2004, s-a solicitat SRI-ului raportul respectiv și s-a constatat că nu există un astfel de raport. Cu toate acestea, informația a fost vehiculată obsesiv și este folosită și în continuare pentru discreditarea MISA și a lui Gregorian Bivolaru.
În 1996-1997, SRI-ul a urmărit să impună, prin dezinformare mediatică, ideea că școala de yoga MISA este o organizație paramilitară periculoasă (de altfel, la perchezițiile din 2004 s-a vorbit și despre „trafic de arme” și jandarmii au fost pregătiți pentru o descindere violentă). Cea mai gravă consecință a propagandei în această direcție a fost discriminarea instituționalizată a practicanților yoga care erau angajați în armată și Poliție.
Numele unor practicanți yoga angajați în armată au fost puse la dispoziție presei de serviciile secrete și a urmat o campanie de presă mizerabilă care i-a batjocorit pe aceștia într-un mod inadmisibil, mai ales prin menționarea unor suculente orgii sexuale. Majoritatea au fost obligați să își dea demisia din armată dacă nu au vrut să renunțe la yoga.
În noiembrie 2005, SRI-ul a dat un comunicat de presă conform căruia MISA este o organizație paramilitară periculoasă. Flexibilitatea presei în cazul diferitelor acuzații calomnioase aduse MISA nu încetează să ne mire: de la o zi la alta, jurnaliștii nu văd nicio contradicție în a trece de la imaginea unei „turme blegoase de sectanți spălați pe creier” la aceea a unei „organizații violente, cu reguli de fier”. Și pentru că nu există dovezi pentru niciuna dintre acuzațiile vehiculate, până la urmă se fabrică un ambiguu scandal sexual.
Ne oprim aici cu enumerarea exemplelor de implicare a SRI în campania de discreditare a lui Gregorian Bivolaru și a Școlii de yoga MISA. Resursele imense investite de Serviciile secrete în această campanie și faptul că există un departament special al SRI care se ocupă doar de încercările nereușite de a pune piedici activității Școlii de yoga MISA ne fac să credem că pentru serviciile secrete române, Gregorian Bivolaru este „inamicul numărul 1”. Probabil de aceea autoritățile române au cerut Suediei ca el să fie închis în condiții de maximă securitate în Suedia, atunci când s-a judecat cererea lui de obținere a azilului politic.
Mai recent, în Franța, Gregorian Bivolaru, pentru care SRI-ul a avut nevoie de peste 20 de ani ca să reușească să îi însceneze o infracțiune de drept comun – act sexual cu o minoră de 17 ani – este închis în condiții de maximă securitate.
Poliția română a cerut ca Gregorian Bivolaru să fie urmărit de Europol pentru fapte pe care nu le-a comis și serviciile secrete franceze au mobilizat peste 100 de polițiști într-o acțiune amplă care a durat o săptămână pentru a închide o persoană acuzată pe nedrept de „act sexual cu o minoră”.
Implicarea SRI în acțiunile împotriva MISA și Gregorian Bivolaru este cu certitudine dincolo de limita legii, încălcând grav drepturile cetățenești și instigând diferite instituții ale statului să procedeze similar. Din punct de vedere al drepturilor omului, abuzurile SRI la adresa lui Gregorian Bivolaru se constituie într-un precedent periculos care ar trebui să dea de gândit tuturor cetățenilor români. Manipularea deșănțată a presei de către serviciile secrete în cazul Bivolaru este o dovadă vie că nu există presă independentă în România și că deontologia acestei profesii este doar o vorbă în vânt.
Privită din perspectiva resurselor investite, campania SRI împotriva lui Gregorian Bivolaru este o cheltuială inutilă a banilor publici într-o vendetă personală a foștilor capi ai Securității ceaușiste. Privită din perspectiva rezultatelor, această luptă dementă a serviciilor secrete cu un profesor de yoga și școala pe care el a creat-o este un mare rateu. Micile satisfacții meschine ale celor care au reușit, uneori, cu cheltuieli și eforturi imense, să îl aducă după gratii pe Gregorian Bivolaru, nu au durat niciodată prea mult.
Gregorian Bivolaru este de peste 40 de ani în vizorul serviciilor secrete și a fost în acest timp victima a numeroase abuzuri, inclusiv acte de tortură, atentate, ca să nu mai vorbim de campania violentă de denigrare și linșaj public prin mass-media, totul la instigarea serviciilor secrete. Dar Gregorian Bivolaru nu este și nu va fi niciodată o victimă, pentru că este un yoghin avansat, care și-a înțeles menirea spirituală și a acceptat eforturile și sacrificiile pe care aceasta le implică.
Cazul Bivolaru nu este singular. În diferite țări de pe glob, liderii spirituali sunt ținta unor atacuri mârșave, iraționale și pline de ură. Acesta este unul dintre cele mai stranii aspecte ale lumii și societății contemporane și ține de implementarea „Noii Ordini Mondiale”.
Citiți și:
Zece dovezi zdrobitoare că serviciile secrete sunt cele care au lansat campania de discreditare a lui Gregorian Bivolaru în mass-media românească
ACUZAȚII EXPLOZIVE ALE FOSTULUI ȘEF US SECRET SERVICE: DNA face dosare politice, Kovesi nu e corectă, SRI și SIE sunt folosite politic
Minciunile mass-media în cazul MISA merg de la inexactități și informații false la fantasmagorii elaborate
