Evocare şi comuniune spirituală cu marea yoghină şi înţeleaptă Lalla

Lalla este o fiinţă binecuvântată care a atins starea de eliberare spirituală supremă în timpul vieţii. Numită Lalleshvari de către adepţii shivaiţi şi Lal Didi sau Ded de către adoratorii musulmani, yoghina a trăit în secolul al XIV-lea şi a fost contemporană cu marele sufit Sayyid´Ali Hamadan, cel care în anul 1380 a convertit Kashmirul la islamism. Nu există în prezent niciun manuscris original al operelor sale, dar s-au păstrat mai multe culegeri incomplete. Popularitatea ei nu a cunoscut niciodată fluctuaţii nici printre învăţaţi şi erudiţi, nici printre oamenii simpli. Lalla este amintită şi în tratatele despre istoria Kashmirului, care menţionează că s-a născut în satul Sempore, în casa unui pandit. Viaţa sa a început sub anumite semne auspicioase. În acea zi, au prins viaţă două izvoare, iar întreaga sa copilărie i-a fost marcată de viziuni spirituale excepţionale, în urma cărora Lalla rămânea ore în şir în stare de meditaţie profundă.

Lalla s-a căsătorit la doar zece ani, intrând într-o familie de nobili brahmani din Pampore. Înclinaţiile ei către o viaţă spirituală nu s-au potrivit cu viziunea materialistă a rudelor sale. Deşi Lalla îşi îndeplinea cu stricteţe şi corectitudine atribuţiile sociale, cei din jur nu-i înţelegeau aspiraţia profundă de a se elibera de toate înlănţuirile lumeşti şi de a-şi revela Sinele Suprem Nemuritor, pentru ca sufletul ei să poată atinge starea de comuniune plină de iubire cu Dumnezeu Tatăl. Mistuită de aspiraţia intensă de a-L realiza pe Dumnezeu, Lalla s-a hotărât să facă toate eforturile pentru a progresa pe calea spirituală. Ea a înţeles că nefericirea se naşte dintr-o minte slabă şi instabilă, hărţuită neîncetat de dorinţe inferioare şi că emoţiile noastre atât de variate, impresiile senzoriale diverse şi vâltoarea adâncă a temerilor sunt cele care ne îndepărtează de starea superioară de libertate şi de beatitudinea originară. Lalla a aplicat în viaţa de zi cu zi principiile spirituale ale renunţării şi a înţeles că nu contează dacă alegi să devii ascet rătăcitor sau să duci o viaţă de familie. Important este ca în inima ta să rămână vie aspiraţia intensă a contopirii depline cu Preaiubitul Dumnezeu: „Nu purta veşminte decât pentru a te apăra de frig. Nu mânca decât pentru a-ţi potoli foamea. O, gândire, dăruieşte-te fără preget doar discernământului şi aspiraţiei pline de iubire faţă de Dumnezeu”. Lalla a înţeles astfel că orice fel de ataşament faţă de un obiect limitat generează înlănţuire şi suferinţă. Starea de libertate este repaosul spiritual în Supremul Absolut – Dumnezeu Tatăl, ce este Supremul Subiect conştient, iar pentru fiinţa umană posibilitatea reală de evoluţie spirituală porneşte, înainte de toate, de la o aspiraţie intensă şi plină de fervoare către Dumnezeu.

Întâlnirea cu eliberatul sufit Sad Mol a ajutat-o pe Lalla să realizeze un mare salt spiritual. Ea povesteşte: „Ghidul meu spiritual mi-a dat o singură învăţătură. El mi-a spus: «Din afară pătrunde în inima ta». Aceasta a devenit pentru mine, Lalla, o lege şi poruncă sfântă şi astfel am început să dansez lipsită de orice veşminte.” Alungată de soacra sa care nu o înţelegea, Lalla a devenit o ascetă, cântând şi dansând goală pretutindeni. Atunci când i se reproşa indecenţa, Lalla spunea că adevăraţii bărbaţi sunt foarte rari şi tocmai de aceea nu merită ca ea să se supună suferinţei de a se îmbrăca, pentru că pentru marea yoghină din Kashmir, un bărbat era fiinţa care s-a identificat plenar cu Shiva, Eternul masculin Divin. Se povesteşte însă că într-o zi, observându-l pe iluminatul Sayyid´Ali, a fugit şi s-a ascuns în cuptorul unui brutar strigând: „Am văzut cu adevărat un bărbat!”

Lalla a renunţat la cunoştinţele anterioare, cele care ţineau de sfera iluziei şi a dualităţii şi a trăit doar în şi pentru Dumnezeu. A rămas centrată în Sine şi a căutat mereu să se afle într-o stare de detaşare profundă faţă de tumultul dorinţelor şi faţă de atracţiile lumii în care trăia şi a vegheat interior, în liniştea transcendentă a Inimii sale. Ea a realizat că transcenderea ego-ului, chiar din timpul vieţii fizice pământeşti, conduce cu rapiditate fiinţa umană către trezirea sufletului şi către revelarea deplină a Sinelui Suprem Nemuritor (Atman). Ea spunea: „Unii, chiar dacă sunt profund adormiţi, lăuntric sunt în veghe. Ceilalţi, cu ochii larg deschişi, chiar trezi de par, sunt cufundaţi adânc în somn. Unii, scăldându-se în râurile sacre, rămân totuşi impuri, ceilalţi, chiar îndeletnicindu-se cu cele obişnuite ale vieţii, rămân complet detaşaţi de fructele acţiunilor lor.”

Lalla descrie pe scurt, cu o extraordinară precizie, cele mai înalte etape ale urcuşului ei spiritual: „Eram în căutarea propriei mele fiinţe profunde şi mă istoveam în van, căci nimeni nu a izbutit vreodată să obţină înţelepciunea ascunsă a lui Dumnezeu prin strădanii sterpe. Atunci m-am absorbit în totalitate în El, în Sinele Suprem Nemuritor (Atman)”. Perseverenţa şi intensitatea absolută a aspiraţiei sale spirituale sale o conduc până la capăt şi referitor la această strare marea yoghină Lalla spune: „În chiar acelaşi moment, dorul nesfârşit de Dumnezeu a pătruns adânc, ţintuindu-mă pentru totdeauna, şi chiar acolo unde eram. L-am contemplat extaziată pe Dumnezeu”. Apoi, după experimentarea extatică a stării de iluminare spirituală şi a beatitudinii dumnezeirii, Lalla descrie cu acurateţe experienţa inefabilă a comuniunii cu Dumnezeu: „În căutarea-mi ardentă am ieşit din sufletul meu, în plin clar de lună. În căutarea-mi ardentă am ajuns să realizez că acelaşi Dumnezeu se uneşte cu acelaşi Dumnezeu. Această întreagă lume eşti Tu, Doamne, Dumnezeule!”.