Evocare şi comuniune spirituală cu marele înţelept Nisargadatta Maharaj

Nisargadatta Maharaj, Maruti după numele dat de părinţi, s-a născut în anul 1897. Până la maturitate a trăit viaţa comună şi lipsită de evenimente deosebite a unui om obişnuit, fără nici un semn vizibil al sfinţeniei care avea să urmeze în viaţa sa. Întâlnirea din anul 1933 cu Ghidul său Spiritual, Sri Siddharameshwar Maharaj, s-a dovedit a fi punctul de cotitură al vieţii lui. Acesta i-a oferit o mantra secretă şi o serie de sfaturi pentru meditaţie. După ce a trăit o experienţă iluminatorie şi la un an după ce Ghidul său Spiritual a părăsit planul fizic, Nisargadatta Maharaj a plecat din mijlocul familiei sale, a renunţat la afacerea pe care o conducea şi a devenit călugăr cerşetor, un pelerin care, în picioarele goale, a pornit pe drumul spre Himalaya, acolo unde plănuia să-şi petreacă restul anilor în căutarea vieţii eterne. Curând însă, înţelegând inutilitatea unei astfel de căutări, s-a întors pe acelaşi drum, revenind acasă. Viaţa eternă, a înţeles el, nu trebuia să fie căutată undeva departe, pentru că în realitate o avea deja în fiinţa sa. După ce a trecut dincolo de ideea „eu sunt trupul”, el a dobândit o stare mentală atât de vie, atât de paşnică şi glorioasă, încât totul i s-a părut a fi lipsit de valoare în comparaţie cu această stare spirituală. El a atins astfel realizarea de sine.

În perioada cuprinsă între anul 1938, anul întoarcerii sale la Bombay şi 8 septembrie 1981, anul stingerii sale din viaţă, Nisargadatta a avut numeroase dialoguri cu miile de vizitatori din India sau din diverse părţi ale lumii aflaţi în căutarea unui autentic îndrumător spiritual. Cu toate că Ghidul Spiritual nu avea o educaţie formală, conversaţiile pe care Nisargadatta Maharaj le purta erau iluminate de o profundă cunoaştere, într-un grad extraordinar. Deşi născut şi crescut în sărăcie, Nisargadatta Maharaj se simţea ca fiind cel mai bogat dintre cei bogaţi, căci deţinea comoara nepieritoare şi eternă a adevăratei cunoaşteri spirituale. Nisargadatta Maharaj era inimos şi delicat, plin de umor, neînfricat şi foarte sincer, inspirând, călăuzind şi sprijinind pe toţi cei care veneau la el cu o mare aspiraţie spirituală.

Întrebat fiind dacă el şi-a dobândit realizarea spirituală prin efort sau prin graţia Ghidului tău Spiritual, Nisargadatta a răspuns: ”A lui a fost învăţătura, a mea a fost încrederea. Încrederea mea în el m-a făcut să accept cuvintele lui ca fiind adevărate, să le pătrund adânc sensul spiritual, să le trăiesc apoi în fiinţa mea şi astfel am ajuns să realizez ceea ce sunt cu adevărat. Persoana şi cuvintele Ghidului Spiritual m-au făcut să am încredere în el, iar încrederea mea le-a făcut roditoare”. Într-o altă situaţie Nisargadatta afirma: „Există în evenimentul prezent ceva excepţional, unic, ceva ce evenimentul precedent ori cel viitor nu îl au. Există o vitalitate, o luminozitate în jurul lui, o realitate tainică. Fiecare eveniment se conturează de parcă este iluminat. Pe ceea ce este actual există „pecetea realităţii”, pe care trecutul şi viitorul nu o au. Ce anume face prezentul atât de diferit? Evident, prezenţa mea, conştiinţa care există odată cu mine în momentul prezent. Eu sunt real, căci eu sunt întotdeauna acum, în prezent, iar ceea ce este cu mine acum participă la realitatea mea. Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire. Un aspect focalizat în acum este cu mine, căci eu sunt veşnic prezent, iar propria mea realitate este ceea ce împărtăşesc eu evenimentului prezent.”

Referitor la experianţa spirituală a realizării Sinelui, Nisargadatta preciza: „A cunoaşte Sinele ca fiind singura realitate, iar toate celelalte ca fiind temporare şi efemere înseamnă libertate, pace şi bucurie. Totul este foarte simplu. În loc să vezi aspectele existente aşa cum ţi le închipui, învaţă să le vezi aşa cum sunt. Când vei putea vedea totul aşa cum este, tu, de asemenea, te vei putea vedea aşa cum eşti. Este ca şi cum ai lustrui o oglindă. Aceeaşi oglindă care îţi arată lumea aşa cum este, îţi va arăta şi propriul tău chip. Gândul „eu sunt” este cârpa de lustruit. Foloseşte-l. Eu mi-am întâlnit Ghidul spiritual la 34 de ani şi am realizat Sinele la 37 de ani. Plăcerea şi durerea şi-au pierdut stăpânirea asupra mea. Eram liber de dorinţă şi de frică. M-am pomenit complet, neavând nevoie de nimic. Am văzut că în oceanul conştiinţei pure, la suprafaţa conştiinţei universale, valurile fără de număr ale lumilor fenomenale se înalţă şi coboară, fără de început şi sfârşit. În calitate de conştiinţă, ele sunt toate eu însumi. Ca evenimente, ele sunt toate ale mele. Există o putere misterioasă care veghează asupra lor. Acea putere unică este Dumnezeu”.