Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin Swami Vivekananda

În anul 1881 tânărul Narendra, ce avea să devină marele yoghin Swami Vivekananda, îl întâlneşte pentru prima oară pe cel care avea să îi fie ghid spiritual – Sri Ramakrishna. Sri Ramakrishna a vizitat casa unui discipol de-al său din Calcutta, care, deloc întâmplător, locuia chiar lângă Narendra. Acolo urma să fie cântate imnuri devoţionale, dar, spre surpriza tuturor, cel care trebuia să le intoneze nu a apărut. Atunci gazdele, cunoscând talentul muzical al lui Narendra, atât vocal cât şi instrumental, l-au invitat pentru a susţine programul. Tot în acelaşi an, decanul facultăţii sale le-a vorbit despre Sri Ramakrishna. Acesta şi-a sfătuit studenţii să-l viziteze pe maestru la Dakshineswar, pentru a le fi explicată starea de transă mistică. Ajuns acolo, Narendra a fost întâmpinat de iubirea maestrului, care-l privea ca pe un prieten vechi, aşteptat de mult. Atunci tânărul a înţeles că lui îi fusese dat în această viaţă să îndeplinească o mare misiune spirituală. Narendra se simţea din ce în ce mai atras de Ramakrishna şi recunoştea că în prezenţa lui era foarte fericit. Căldura şi înţelepciunea lui Sri Ramakrishna l-au cucerit şi astfel a început să facă vizite din ce în ce mai dese la Dakshineswar. El s-a bucurat astfel de graţia şi iniţierile spirituale ale unuia dintre cei mai mari yoghini ai lumii – Ramakrishna.
În iarna anului 1891, Swami Vivekananda a început un lung pelerinaj prin India, ca şi călugăr solitar. Apoi, la 31 mai 1893, el s-a îmbarcat pe un vapor şi a plecat în lunga sa călătorie în Occident. La 11 septembrie 1893 a luat parte, la Chicago, la prima sesiune a Parlamentului Religiilor. Ca şi în facultate, unde prin inteligenţa lui sclipitoare şi-a atras imediat simpatia tuturor profesorilor, şi aici, prin elocvenţa şi talentul său oratoric, precum şi datorită vastelor sale cunoştinţe despre cultura estică şi vestică a cucerit repede admiraţia auditoriului, devenind apoi curând celebru. O societate americană i-a oferit posibilitatea de a realiza un turneu în care urma să susţină mai multe conferinţe. Astfel el a vorbit americanilor despre istoria şi tradiţia ţării sale natale, despre cultura şi spiritualitatea Indiei. În America, el a devenit ambasadorul spiritual al Indiei, iar în ţara sa, Vivekananda este privit ca patriotul sfânt al Indiei moderne.
Tot în Statele Unite a organizat în 1896 mişcarea spirituală vedantică, cu scopul de a prezenta această filosofie indiană publicului larg, precum şi metodele de aplicare ale acestei filosofii în viaţa de zi cu zi. Tolerarea şi acceptarea tuturor religiilor existente constituia îndemnul său cel mai important. Lucrările sale, din care amintim Bhakti Yoga, Raja Yoga, Karma Yoga, Jnana Yoga, au fost publicate şi se bucurau de un considerabil succes printre cei mai mari savanţi şi gânditori. Universităţi prestigioase i-au oferit catedrele de Filosofie Orientală şi de Limba Sanscrită.
Pelerinajul său departe de ţara natală a luat sfârşit cu succes la începutul anului 1897, când Swami Vivekananda a revenit la Calcutta. A parcurs şi aici întreaga Indie, transmiţând învăţătura sa pe oriunde trecea. Marele vis al său, de a construi o mânăstire în munţii Himalaya, s-a realizat în anul 1899, iar lăcaşul apiritual construit a primit numele Advaita Ashrama. Un alt număr de instituţii spirituale au luat naştere în diferite părţi ale Indiei, ca urmare a eforturilor depuse de Swami Vivekananda, printre care şi Ordinul Misiunii Ramakrishna. În 1899, Naren s-a întors în Statele Unite şi a format noi centre ale filosofiei Vedanta. În anul 1900 a plecat la Paris, fiind invitat la Congresul de Istorie a Religiilor.
În această perioadă preocuparea de a medita tot mai mult şi de a intra în stări meditative foarte profunde a ajuns la apogeu. În scurt timp Swami Vivekananda s-a întors în India, iar ultimele sale luni de viaţă şi le-a petrecut la mânăstirea de la Belur. Principalele sale ocupaţii erau meditaţia yoghină profundă şi vizitele prietenilor şi ale discipolilor săi. Viaţa intensă şi completă a marelui yoghin s-a încheiat înainte ca acesta să împlinească 40 de ani. În învăţătura spirituală oferită de Swami Vivekananda de-a lungul anilor, precum şi în fiecare zi a vieţii sale pulsează ideea-forţă ce l-a călăuzit în permanenţă în întreaga sa viaţă: „Să dăruieşti Divinului fiecare clipă a vieţii tale, dăruindu-te în acelaşi timp aproapelui. Toţi aceia care se dăruiesc pe ei înşişi Supremului Absolut – Dumnezeu Tatăl, săvârşesc mult mai mult bine pentru întreaga umanitate decât toţi ceilalţi filantropi”.