Milarepa este un mare yoghin tibetan care a trăit în secolele XI-XII d. H. Este o figură foarte populară şi foarte iubită de tibetani, iar cartea care cuprinde povestea vieţii sale este cea mai îndrăgită carte tibetană. Milarepa este celebru atât datorită ascezei extrem de severe pe care a urmat-o pentru a atinge desăvârşirea spirituală, cât şi datorită numeroaselor imnuri spirituale pe care le-a compus. „Sunt un yoghin care cântă de bucurie şi care nu doreşte o bucurie mai mare ca aceasta“, spunea Milarepa despre el însuşi. În iconografia tibetană el este aproape întotdeauna reprezentat cu o mână adusă la ureche, într-un gest care sugerează ascultarea plină de atenţie a vocii tainice a Divinului, care îi inspira imnurile.
Numele lui Milarepa înseamnă „Mila, cel îmbrăcat în bumbac“ şi se datorează îmbrăcăminţii foarte simple pe care el o purta în perioada ascezei sale spirituale. Realizările spirituale extrem de înalte pe care Milarepa le-a atins în cursul vieţii sale trezesc admiraţia mai ales datorită faptului că în tinereţe el a practicat magia neagră (un lucru de altfel comun în Tibet în perioada în care a trăit Milarepa, şi care a avut ulterior consecinţe pentru întregul popor tibetan). Revoltat de nedreptăţile suferite de familia sa şi convins de mamă, el s-a răzbunat şi, folosindu-se de magia neagră, a declanşat o serie de evenimente dezastruoase care au culminat cu omorârea a 35 de fiinţe umane, odată cu distrugerea locuinţei rudelor sale şi a recoltelor acestora. Realizând într-un final că toate acestea sunt nişte fapte grave, care vor fi urmate de consecinţe cumplite şi binemeritate, căindu-se sincer pentru aceste crime şi nenorociri pe care le-a provocat, Milarepa a hotărât să caute un Ghid spiritual autentic. În autobiografia sa, Milarepa relatează că era animat deopotrivă de dorinţa de a fi iniţiat în practica yoga, care îi putea asigura compensarea acţiunilor sale greşite şi arderea karma-ei corespunzătoare, cât şi de aspiraţia de a realiza Adevărul Ultim.
Ghidul spiritual al lui Milarepa a fost Marpa, numit şi Marpa Traducătorul, un mare yoghin şi eliberat spiritual, cunoscut sub acest nume deoarece a tradus o serie de tratate yoghine în limba tibetană. Iată cum relatează Milarepa emoţia întâlnirii cu Ghidul său spiritual: „Auzind numele lui Marpa Traducătorul, mintea mea a fost pătrunsă de un inexprimabil sentiment de încântare şi un fior mi-a străbătut întregul trup, mişcându-mi fiecare fir de păr, în timp ce ochii îmi erau scăldaţi în lacrimi; atât de puternic era sentimentul de credinţă ce se năştea în mine.“
Din cauza faptelor sale rele anterioare, Milarepa a trebuit să treacă o mulţime de probe şi încercări pentru a primi iniţierea de la Ghidul său spiritual. Relatarea vieţii lui Milarepa descrie în detaliu această perioadă extrem de dificilă, în care el era aparent supus capriciilor lui Marpa, într-un mod care îi depăşea înţelegerea şi îl aducea la limita puterilor. Marpa l-a pus să construiască şi apoi să dărâme, rând pe rând, patru case şi se purta cu el cu asprime sau, din contră, îl ignora. Într-o cumplită stare de disperare, ajutat fiind şi de soţia înduioşată a lui Marpa, Milarepa a ajuns la un moment dat chiar să-i ceară iniţierea unui discipol avansat al lui Marpa, ca şi cum ar fi fost trimis de Marpa însuşi. Cu toate acestea, practica lui ce a urmat acestei iniţieri nu a avut niciun rezultat. Dincolo de aparenţe, este demnă de admiraţie forţa spirituală a Ghidului spiritual al lui Milarepa, care l-a ajutat pe acesta să compenseze într-un interval de timp atât de scurt faptele cumplite de magie neagră pe care le comisese anterior.
În cele din urmă, Marpa i-a acordat lui Milarepa iniţierea dorită, asistându-l pe acesta într-un tapas de 11 luni de meditaţie într-o peşteră zidită, aşa cum se obişnuia în Tibet. Prima stare de samadhi pe care a trăit-o a durat şapte zile şi a fost declanşată, aparent paradoxal, de suferinţa datorată pierderii mamei sale. Aplicând învăţăturile oferite de Ghidul său spiritual, el a reuşit să transceandă starea de suferinţă şi să fie propulsat într-o stare de samadhi. Ulterior, el s-a retras în sihăstrie, trăind în diferite peşteri. Ani de zile, a urmat o asceză severă, practicând meditaţia şi diferite tehnici yoghine. Marpa l-a iniţiat în tehnica tumo, ştiinţa generării focului vital interior, o practică yoghină secretă care l-a ajutat să suporte cu uşurinţă frigul în iernile aspre tibetane, fără să poarte niciun fel de îmbrăcăminte, cu excepţia pânzei de bumbac din jurul şoldurilor. A petrecut mulţi ani în solitudine şi meditaţie. Alături de asceza extraordinară şi de tapas-urile realizate, s-a mai remarcat şi prin starea excepţională de devoţiune faţă de Ghidul său spiritual. Iată versurile unui imn de adorare dedicat Ghidului spiritual:
„Stăpâne, din Sfera solară a Graţiei tale,
Luminoasele Raze de Lumină au strălucit,
Iar Lotusul Inimii mele şi-a deschis atât de larg petalele,
Încât Inima mea savurează mireasma inefabilă a Cunoaşterii divine,
Pentru care îţi voi fi mereu recunoscător
Şi te voi adora cu constantă iubire.
Binecuvântează-mi eforturile spirituale
Spre binele tuturor fiinţelor,
Şi iartă orice poticnire a vorbelor mele.“
După ce a atins suprema eliberare spirituală, Milarepa a renunţat la izolare şi a început să îi îndrume pe alţi aspiranţi spirituali, având un număr foarte mare de discipoli. El a părăsit această lume intrând în mahasamadhi, moment care a fost însoţit de nenumărate fenomene supranaturale excepţionale.
Versurile următoare redau binecuvântarea oferită de marele yoghin tibetan Milarepa:
„Fie ca toţi cei care mi-au zărit chipul şi mi-au auzit vocea,
Şi toţi care mi-au cunoscut povestea şi au purtat-o în inima lor,
Şi toţi cei care mi-au auzit doar numele şi povestea,
Să mă întâlnească în Tărâmul Fericirii!“
[…] Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin tibetan Milarepa […]