de Willy Fautré
Raiduri masive ale poliției, nepotrivite și disproporționate, în mai multe centre de yoga și reținerea abuzivă a zeci de practicanți de yoga. Deocamdată nici un progres în procedurile judiciare.
„În ultimii zece ani, am fost de mai multe ori în Vitry-sur-Seine pentru a sta într-un loc care era folosit pentru retrageri spirituale de practicanții de yoga. De fiecare dată a fost confortabil, mediul a fost foarte plăcut și liniștit, dar pe 28 noiembrie 2023 a devenit un coșmar și o experiență traumatizantă.”
Iată ce a povestit doamna A.D. organizației Drepturilor Omului Fără Frontiere (Human Rights Without Frontiers, HRWF) care a adunat mărturiile a zeci de cetățeni români aflați în retragere spirituală în cele șapte centre de yoga percheziționate simultan de poliție în Paris și împrejurimi, dar și la Nisa, în noiembrie 2023.
Un raid de amploare lansat la ora 6 dimineața de o echipă SWAT formată din aproximativ 175 de polițiști purtând măști negre, căști și veste antiglonț, care amenințau cu puști semiautomate. Obiectivul oficial al operațiunii era arestarea persoanelor implicate în „trafic de ființe umane”, „reținere forțată” și „abuz de vulnerabilitate” în bandă organizată.
Pe măsură de timpul trecea, polițiștii păreau nedumeriți, deoarece încercau să categorisească fiecare român ca „suspect”, „victimă” sau „martor”. Ei încercau să discearnă dacă prizonierii lor erau suspecți (de viol, trafic etc.), victime sau dacă ar putea fi utili ca martori.
Iată interviul doamnei A.D., care practică yoga de 16 ani în diferite centre ale școlii de yoga MISA din România. Este profesoară de limbi străine și traducătoare, absolventă a Universității de Litere din Cluj-Napoca și a obținut și un masterat în traducere literară la Universitatea din București.
Î.: Ce v-a motivat să plecați din România în regiunea Parisului pentru o retragere spirituală?
A.D.: Experiențele mele anterioare îmbogățitoare în Vitry-sur-Seine. Uneori călătoream cu mașina sau cu avionul din România, dar de data aceasta am zburat din Danemarca, unde petrecusem ceva timp într-un centru de yoga. Ca de obicei, nu plănuisem să rămân pentru o anumită perioadă în Franța. Putea fi o lună sau mai mult.
Î.: Cum ați trăit raidul masiv al poliției din noiembrie 2023?
A.D.: Dimineața zilei de 28 noiembrie anul trecut a fost destul de traumatizantă pentru cei șapte oaspeți care se aflau în casă: șase femei și un bărbat. La ora 6:00 a.m., în timp ce dormeam cu toții liniștiți, am fost treziți brusc și șocant de o bubuitură teribilă pe care nu o mai auzisem niciodată, nici măcar în filme. Era spargerea brutală a ușii de la intrare. Un val de bărbați de culoare ciudați au dat buzna în casă, strigând „poliția, poliția!” Nu aș putea spune câți erau, dar erau mulți. Strigau: ”Nu vă fie frică. Suntem aici pentru a vă ajuta și pentru a vă salva”. Mă întrebam de ce aveam nevoie să fim salvați. Nu eram victimele a nimic și nu era nici un incendiu.
După presupusa securizare a locului, echipa SWAT s-a retras, lăsând mai multe persoane îmbrăcate în civil care nu s-au identificat și nu ne-au spus natura prezenței lor acolo. În timp ce le puneam întrebări presante, unul dintre ei mi-a arătat o hârtie în franceză pe care nu am putut să o înțeleg și mi-a spus că acțiunea lor a fost rezultatul unei comisii rogatorii. Au început să ne interogheze pe fiecare dintre noi. Eu și alți practicanți de yoga am început atunci să protestăm zgomotos, dar pașnic. O persoanădintre noi, o femeie, a fost încătușată, ceea ce ne-a șocat pe toți.
În cele din urmă, ne-au anunțat că vom fi duși la secția de poliție pentru a afla „cine ce a făcut” și „ce rol am avut în ce”.
Întrebările noastre dacă ne putm schimba hainele, merge la baie, putem lua micul dejun, putem lua apă cu noi și așa mai departe au fost întâmpinate cu nerăbdare, iritare și chiar refuzuri. A fost aproape imposibil să ne scoatem hainele de noapte în intimitate și să îmbrăcăm ceva mai adecvat în această dimineață rece de sfârșit de noiembrie.
Î.: Cum a fost transferul la secția de poliție?
A.D.: În timpul călătoriei către sediul poliției simțeam o stare de frică, anxietate și chiar angoasă. În cele din urmă am ajuns în fața unei clădiri înalte cu fațadă din sticlă, la intrare fiind scris „Ministerul de Interne”. Mai târziu am aflat că ne aflam în Nanterre. Unul dintre traducătorii care ne-au asistat ulterior mi-a explicat că locul în care fusesem aduși era cel mai înalt nivel al unui proces de anchetă penală. Am simțit că, prin această remarcă, interpretul dorea să mă intimideze și să mă facă să înțeleg cât de serios era cazul nostru.
Am fost ținuți să așteptăm în picioare foarte mult timp înainte de a intra în celule. Mă dureau foarte tare picioarele. Erau mulți alți practicanți de yoga care fuseseră transferați din alte locuri percheziționate la aceeași secție de poliție.
Î.: Care au fost condițiile de detenție?
Am fost victima unui raid al poliției și am fost reținută abuziv timp de două zile și două nopți
A.D.: Deși la început am fost considerați victime, ceea ce am negat cu toții cu tărie, am fost plasați în detenție timp de două zile și două nopți! Eram patru în celula în care am fost repartizată, dar nu erau decât trei paturi. Așadar, una dintre noi a trebuit să își pună salteaua, care era subțire, pe podea și să doarmă așa. Uneia dintre fete îi era foarte frig și i-am dat păturile noastre.
Atmosfera din celulă era destul de tensionată. Exista un sentiment aproape constant de teamă și anxietate, nesiguranță și o anumită disperare grea și sumbră.
În celulă, când trebuia să mergem la toaletă sau pentru orice altceva, trebuia să stăm în fața camerei prin care eram supravegheate și să facem cu mâna. Destul de des, când trebuia să mergem la toaletă, atât eu, cât și celelalte fete din celulă făceam cu mâna în fața camerei, dar dura mult timp până apărea cineva, ceea ce era o situație foarte jenantă. De fiecare dată, un ofițer de poliție ne ducea pe fiecare dintre noi la baie într-un mod neplăcut, mormăind, înjurând și trântind ușa celulei. Cu toate acestea, nu am avut impresia că aceștia erau suprasolicitați.
Î.: Cum au fost interogatoriile, serviciile de traducere și avocații?
A.D.: În timpul celor două zile de detenție am fost interogată de două ori. Primul avocat m-a descurajat să refuz să răspund la întrebări, deși am dreptul să tac, deoarece numai traficanții de droguri și alți criminali optează de obicei pentru o astfel de atitudine, a spus el. Al doilea avocat a încercat să mă intimideze, spunând că acuzațiile împotriva noastră erau foarte grave.
De asemenea, traducătorul desemnat în a doua zi a fost total incompetent. Nu pot să cred că era un interpret autorizat. Era român și putea să înțeleagă ce spuneam, dar cunoștințele sale de limba franceză erau evident insuficiente. De mai multe ori m-am întors spre el și l-am întrebat punctual cum să spun în franceză anumite cuvinte pe care nu le știam. A fost incapabil să îmi răspundă. Am unele cunoștințe de limba franceză, deși limitate, dar am putut vedea că traducerile sale erau mult mai scurte decât declarațiile mele. Am făcut chiar eforturi mari să vorbesc franceza pentru a umple golurile din ceea ce nu tradusese.
Nu puteam să înțeleg de ce a trebuit să petrec două zile și două nopți, poate chiar mai mult dacă ei ar fi decis din orice motiv stupid să îmi prelungească custodia. Nu am fost victima a nimic și nu am comis nicio infracțiune!
În rest, întrebările din ambele interogatorii au fost, în cazul unora dintre ele, halucinante pentru mine, absurde, insultătoare și irelevante, inclusiv despre viața mea intimă și amoroasă. Anchetatorul dorea în mod evident să spun că am fost abuzată sexual sau violată în cadrul așa-numitelor centre de yoga din Franța.
La sfârșitul primei audieri mi s-a dat un raport al acesteia în limba franceză cu un număr destul de mare de pagini pe care trebuia să le semnez. Interpretul era lângă mine, dar nu mi-a tradus documentul. În ciuda înțelegerii mele limitate a limbii franceze, l-am răsfoit rapid, ceea ce a generat unele reacții de nemulțumire din partea anchetatorului. Cu toate acestea, am găsit câteva pasaje în care existau inexactități față de ceea ce am spus eu. Le-am semnalat acest lucru și le-am cerut să le corecteze. Au făcut-o, dar cu o oarecare iritare. Date fiind circumstanțele, nu am putut decât să mă întreb dacă nu au existat și mai multe inexactități pe care nu am avut suficient timp sau cunoștințe de franceză pentru a le descoperi pe loc. Nu mi s-a dat o copie a raportului și consider că întreaga procedură este foarte discutabilă.
Î.: Povestește-ne despre eliberarea ta după cele 48 de ore de arest.
A.D.: Cu puțin timp înainte de expirarea celor 48 de ore de detenție am fost chemată și mi s-a spus că sunt liberă și că pot pleca. Era în jur de ora 21:00. Afară era deja întuneric și foarte frig. Fără bani sau telefon la mine, ce puteam să fac? Ofițerii de poliție doar au ridicat din umeri. Alți practicanți de yoga au fost, de asemenea, eliberați aproape în același timp și împreună am reușit să găsim o soluție pentru a ne întoarce la centrul nostru spiritual din Vitry-sur-Seine, care nu fusese sigilat(!), și să ne luăm ceea ce nu fusese confiscat.
Din fericire, nu îmi găsiseră computerul și telefonul și ceva bani, dar alții nu au fost la fel de norocoși. Bijuteriile dispăruseră. Proprietarii lor nu știau dacă fuseseră confiscate de poliție, deoarece nu li s-a spus niciodată despre acest lucru și nu li s-a dat o listă a obiectelor confiscate.
În zilele care au urmat acestei experiențe șocante, am avut sentimente puternice de anxietate și incertitudine, confuzie și lipsă de încredere în viitor. Aveam sentimentul că eram urmărită. Închideam ușile cu toate cheile, trăgeam perdelele și acopeream fiecare colț al ferestrei. Uneori, viziunea spargerii ușii de la intrare și a poliției intrând brutal în casă îmi revine în amintire și mi-e teamă că se va petrece din nou. Am avut, de asemenea, crize de depresie și tendința de a mă izola emoțional. Toate aceste simptome ale stresului post-traumatic nu au dispărut încă, după mai bine de șase luni.
Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: europeantimes.news/2024/05/spectacular-simultaneous-swat-raids-on-romanian-yoga-centers-ii-fact-checking-of-the-operation-in-buthiers/, iar aici găsiți traducerea în limba franceză: freedomofconscience.eu/jai-ete-victime-dune-descente-de-police-et-jai-ete-detenu-abusivement-pendant-deux-jours-et-deux-nuits/.
*****
Despre autor
Willy Fautré a fost expert în cadrul Ministerului belgian al Educației și al Parlamentului belgian. Este directorul organizației „Drepturile omului fără frontiere” (Human Rights Without Frontiers, HRWF), un ONG cu sediul la Bruxelles pe care l-a fondat în decembrie 1988. Organizația sa apără drepturile omului în general, acordând o atenție specială minorităților etnice și religioase, libertății de exprimare, drepturilor femeilor. HRWF este independentă de orice mișcare politică și de orice religie. Fautré a desfășurat anchete privind drepturile omului în peste 25 de țări, inclusiv în regiuni periculoase, cum ar fi Irak, Nicaragua sandinistă sau teritoriile deținute de maoiști în Nepal. Ține prelegeri la universități în domeniul drepturilor omului. A publicat numeroase articole în reviste universitare despre relațiile dintre stat și religii. Este membru al Clubului de Presă din Bruxelles. Este apărător al drepturilor omului la ONU, Parlamentul European și OSCE.
Sursa: misa.yoga
