În cazul „Iglesia Tabernáculo Internacional”, justiția argentiniană critică PROTEX pentru fabricarea de „victime”

de Massimo Introvigne

Inculpații au fost achitați, iar judecătorul a recomandat să se investigheze abuzurile „scandaloase” ale agențiilor de combatere a traficului de persoane și ale psihologilor

Există filme de groază și mai există și „secte de groază”. În cazul aproape incredibil al Școlii de Yoga din Buenos Aires (BAYS), expresia „secta del horror” a fost folosită cu larghețe de mass-media. Dar se pare că în Argentina a devenit acum o categorie generică: o biserică evanghelică numită Iglesia Tabernáculo Internacional (ITI) a fost, de asemenea, numită „secta del horror” de mass-media.

Ceea ce au în comun cazurile BAYS, ITI și Cómo vivir por fe (Cum să trăim în credință), filiala argentiniană a mișcării australiene Jesus Christians, este rolul cheie al unui birou special de urmărire penală numit PROTEX (Procuraduría para el Combate de la Trata y Explotación de Personas – Procuratura pentru combaterea traficului și exploatării ființelor umane). Raidurile făcute de PROTEX cu surle și trâmbițe în prezența grupurilor media le acuză că sunt „secte” care practică „persuasiunea coercitivă” sau „spălarea creierului” și „traficarea” membrilor, îi arestează pe liderii acestora și „eliberează victimele” – care neagă în unanimitate că ar fi victime.

În timp ce cazul BAYS este încă în desfășurare, Jesus Christians au fost găsiți nevinovați de trafic sau de orice alte infracțiuni pe data de 28 noiembrie 2022 de Tribunalul Federal Penal și Corecțional din Sáenz Peña, printr-o decizie care critică sever PROTEX.

Chiar și mai dură pentru PROTEX, pentru ceilalți procurori și pentru psihologii „experți” anti-secte care văd „secte” și „trafic” peste tot, este decizia pronunțată pe 1 februarie 2024 de Tribunalul din Paraná în cazul ITI.

Pe 1 și 2 septembrie 2022, o fermă administrată de ITI în El Redomón, în departamentul Concordia, precum și mai multe case particulare au fost percheziționate la instigarea PROTEX. Pastorii ITI, Sergio Gabriel Ziegler și soția sa, Mónica Viviana Mancinelli, au fost arestați împreună cu doi colaboratori și ulterior au fost trimiși în judecată, alături de alți șase lideri ai mișcării care nu fuseseră arestați. S-a anunțat că au fost „eliberate” douăsprezece „victime” care fuseseră „închise” în comunitatea El Redomón, numită ITI Jerusalem, de către „falșii pastori” și obligate să lucreze fără salariu. După cum a relatat un ziar, „evenimentul a avut un răsunet mediatic enorm, iar unele instituții de presă din Buenos Aires au numit comunitatea ITI Jerusalem ‚secta groazei’.”

Așa cum se petrece adesea în cazuri similare, totul a început cu plângerea tatălui unei membre de sex feminin, care a sunat la linia telefonică de urgență împotriva traficului de persoane, reclamând că fiica sa a fost „spălată pe creier” și traficată. Ulterior (dar după raid), mama unui membru de sex masculin a sunat de asemenea la linia telefonică de urgență. PROTEX a intervievat reclamantul, a concluzionat rapid că ITI era doar o altă „organizație coercitivă” implicată în traficul de persoane și a transmis cazul procurorilor locali, incitând la  declanșarea raidurilor.

La proces însă, nu numai că dosarul procurorilor s-a destrămat complet, dar legitimitatea întregii campanii anti-trafic împotriva „sectelor” a fost aspru criticată. Instanța a recomandat să nu se folosească termenul „secta”, menționând că „Termenul Noi mișcări religioase sau NMR… este acum preferat de specialiști pentru a înlocui termenul „sectă”… Avantajul acestei noi expresii este că nu poartă conotațiile negative ale celei anterioare, ci este neutră din punct de vedere ideologic.”

Decizia curţii menționează că textul Constituției argentiniene garantează libertatea de a îmbrățișa credințe neconvenționale și stiluri de viață alternative, astfel încât „de-a lungul istoriei trecute și prezente au apărut şi au fost tolerate diverse opțiuni de viață precum „Carmelitele Desculțe”, comunitățile „hippie” din anii 1960 sau comunitățile mennonite actuale care duc o viață simplă”. Este interesantă aici referirea la Carmelitele Desculţe, deoarece acestea au fost, de asemenea, acuzate de principalul activist argentinian anti-secte Pablo Salum, care colaborează cu PROTEX în diverse cazuri, că sunt o „organizație-sectă coercitivă”.

De asemenea, instanța a menționat jurisprudența argentiniană care afirmă că este perfect legitim ca organizațiile non-profit (atât cele laice, cât și cele religioase) să își desfășoare activitățile utilizând muncă voluntară neremunerată. Curtea a constatat că activitatea desfășurată la ITI Jerusalem „a fost muncă voluntară neremunerată, protejată din punct de vedere juridic de legislația în vigoare și de jurisprudența prevalentă. Nu a existat nimic greșit, ascuns, criminal sau, pe scurt, reprobabil în activitățile sale și în acțiunile directorilor săi”. Instanța a declarat că această concluzie a fost „întărită” de colaborarea ITI cu REMAR, o organizație caritabilă evanghelică internațională care cooperează cu diverse guverne europene.

Potrivit deciziei judecătoreşti, „REMAR este un ONG fără scop lucrativ, cu un număr de oameni dedicați în întregime ajutorului umanitar, care majoritatea au fost mai întâi ajutați să iasă din situații precare și care decid să ajute alte persoane aflate în situații de urgență”. Instanța a arătat că Curtea Supremă Argentiniană a decis în 2018 că munca voluntară pentru REMAR este protejată din punct de vedere legal. Cu toate acestea, în iulie 2023 PROTEX a desfășurat raiduri în 38 de centre ale REMAR, mereu în căutarea unor dovezi neclare de trafic de persoane.

În cazul ITI, instanța a constatat o „absență absolută a dovezilor” traficului de persoane. Mai mult, a constatat că presupusele „victime” au fost terorizate în timpul raidului și ulterior și au fost supuse unor presiuni intolerabile menite să le facă să recunoască faptul că au fost victime. Niciuna nu a recunoscut. După cum rezumă decizia, „Conform mărturiilor celor care se presupune că au fost victimele acestui uriaș și de neînțeles dezastru judiciar la limita scandalului, s-a demonstrat dincolo de orice îndoială rezonabilă că plângerea a fost afectată de aprecieri subiective inconsistente generate de atitudinea unui tată obsedat și nemulțumit de stilul de viață ales de fiica sa și de influența pe care el o exercita asupra persoanelor din jur, care îi repetau cuvintele (fosta sa soție și actuala sa parteneră). Și că totul a fost o neînțelegere care a căpătat proporții nemaiîntâlnite și care a adus în instanță cetățeni nevinovați. Toate acestea, din cauza unei anumite atitudini mesianice și părtinitoare a anchetatorilor și a organismelor de stat create pentru a destructura organizațiile criminale care, desigur, există. Se pare că, odată pusă în mișcare, mașinăria statului nu se mai oprește, în ciuda faptului că probele dovedeau contrariul, acționând pe baza unor prejudecăți și, ceea ce este și mai grav, afectând drepturile constituționale ale presupuselor victime și ale presupușilor lor făptuitori, tratându-i pe primii, conform propriilor mărturii, ca și cum ar fi fost inculpați.”

În decizie s-a remarcat faptul că unele „victime” au suferit de stres post-traumatic, dar nu din cauza experienței lor în cadrul ITI, pe care au descris-o în unanimitate ca fiind benefică, ci datorită raidului. Una dintre presupusele „victime” a declarat că „a fost tratată ca o infractoare, deși se presupunea că este considerată o victimă; își amintește că a avut o cădere nervoasă și că au refuzat chiar să o lase să meargă la baie. Nu i-au explicat ce se petrecea, ea a aflat doar când a vorbit cu persoanele cu care locuia. A fost dusă la un adăpost la ora 6 dimineața. La 7 dimineața au dus-o la un tribunal, fără să fi mâncat, fără să fi dormit. Nici măcar nu-și mai amintește ce a declarat pentru că era în stare de șoc, a vrut doar să vorbească cu familia ei și nu au întrebat-o dacă are unde să stea, nici nu a fost întrebată ulterior dacă are nevoie de ceva.”

Există multe povești similare menționate în respectiva decizie și ele amintesc de ceea ce ni s-a spus mie și altor cercetători, precum Susan Palmer, atunci când am intervievat „victimele” așa-zis „eliberate” – dar în realitate abuzate – în timpul raidului din 2022 împotriva BAYS.

Hotărârea este deosebit de critică la adresa psihologului aflat în legătură cu PROTEX care a examinat „victimele”. Una dintre ele a relatat că a fost „intervievat de o femeie care a spus că este psiholog, ‘dar nu părea deloc profesionistă’. În loc să îl întrebe cum se simte sau să îl trateze ca pe o victimă, ea a început să îl interogheze, vorbind acuzator despre pastorul său, spunându-i că este plin de bani. El i-a spus că nu se consideră o victimă, dar a simțit că ea voia doar să scoată informații de la el… pentru a obține ceea ce urmărea de fapt”.

Instanța a concluzionat că psihologii „specializați” manifestau „un fel de deformație profesională, înțeleasă ca anumite practici defectuoase sau obiceiuri proaste, constând în a-și justifica existența sau interpretările tendențioase prin convingerea că văd în fiecare caz comportamentele devalorizante pe care au fost instruiți să le combată”.

Atitudinea psihologilor nu a fost doar neprofesională, a spus judecătorul Roberto Manuel López Arango, care a redactat această decizie. A fost poate chiar criminală. „Ne generează o mare îngrijorare și uimire ceea ce a fost relatat sub jurământ de martorii „victimei” cu privire la o posibilă influențare din partea psihologilor pentru ca aceștia să facă afirmații false în detrimentul inculpaților. Conform criteriilor și experienței mele, trebuie să spun că am perceput declarațiile presupuselor victime ca fiind spontane, sincere, din inimă și adevărate (cel puțin, în ceea ce privește modul în ei au perceput adevărul), având gradul necesar de verosimilitate pentru ca eu, în calitatea mea de funcționar public, să fiu obligat să înaintez cazul unui procuror pentru a investiga ce s-a petrecut.”

Instanța nu numai că i-a declarat pe toți inculpații ITI nevinovați de toate acuzațiile, dar a trimis cazul înapoi la procuror pentru a investiga greșelile psihologilor și pentru a stabili dacă aceștia au comis infracțiunea de instigare a martorilor să depună mărturie falsă. În plus, instanța nu i-a găsit nevinovați nici pe cei de la PROTEX și pe ceilalți care au instigat și au efectuat perchezițiile. Transformarea raidurilor în spectacol, maltratarea inculpaților și a „victimelor”, scurgerile de informații către mass-media, ce au determinat crearea mitului „sectei groazei”, justifică o mustrare la adresa PROTEX și a celorlalte agenții și avertismentul că astfel de încălcări ale drepturilor omului trebuie să înceteze.

„Să nu se mai repete niciodată”, a declarat instanța, rezumând în termeni vii experiența oribilă a „victimelor” care au negat că sunt victime: „Viețile lor s-au schimbat în rău după raidul asupra taberei. Au subliniat cât de traumatizant a fost să fie treziți de țipete în întuneric, înainte de zorii zilei, de personalul înarmat al forțelor de ordine, care nu le-a permis să meargă la toaletă sau să vorbească între ei; că au fost apoi duși, fără să li se ofere nicio informație, într-o locație care nu știau unde se află, separându-i pe copii de frații și rudele lor”, dar fiind supuși la interogatorii agresive.

Problema, a spus instanța, este sistemică. Se pare că în Argentina funcționează „un stat care, sub sloganul protejării celor mai „vulnerabili”, intervine, ia de la ei ceea ce are nevoie, cu unicul scop de a putea duce la bun sfârșit un proces cu aspecte care îl fac extrem de mediatic, axat doar pe cei pe care îi consideră „responsabili”, fără a-și permite măcar să asculte adevărul presupuselor „victime” pe care s-a dus să le „salveze”, pentru simplul fapt că nu acceptă că acestea, în mod liber, au ales un stil de viață diferit – ceea ce nu îl face ilegal – de cel al majorității societății.”

„Bitter Winter” a avertizat în mod repetat despre abuzurile PROTEX și ale psihologilor săi, precum și despre fabricarea unor „victime” inexistente. Este îmbucurător să vedem că persoane din sistemul juridic argentinian sunt de acord și cer să se facă ceva „pentru a preveni ca episoade de această natură să se mai repete în viitor”. Totuși, problema nu poate fi rezolvată doar de sistemul juridic, ci necesită o intervenție politică.

(articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/iglesia-tabernaculo-internacional-argentinian-court-chastises-protex-for-fabricating-victims/

Sursa: misa.yoga