Martora a refuzat până acum să participe la proces, iar „mărturia” care a făcut vâlvă în presă, chiar dacă ar fi prezentată la ICCJ, nu ar trebui să aibă nicio relevanţă – acest adevăr ar putea fi o „bombă mediatică”, dacă presa ar avea curaj să-l prezinte
Dovedind cu prisosinţă că acţionează la ordin politic, o parte a mass-mediei românești vine cu promptitudine, înaintea fiecărui termen de la procesul în care este judecat Gregorian Bivolaru la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu un nou „scandal” de natură să afecteze cât mai negativ imaginea acestuia. De această dată „marea bombă” este că o martoră a acuzării în procesul de la Înalta Curte, Mureşan Agnes Arabela, ar avea de dat o declaraţie în acest proces! Bizar este că declaraţia pe care aceasta ar urma să o dea în proces este, chipurile, prezentată anticipat şi cu lux de amănunte la televiziune şi în presa scrisă. De fapt presa a publicat unele extrase din dosarul aflat la Parchet, fără a se sinchisi să remarce că toţi „martorii acuzării” din acest proces au dat declaraţii contradictorii, fluctuante, schimbându-şi versiunea de la un termen al procesului la altul. Observăm din nou cu această ocazie strânsa colaborare dintre procuratură şi mass-media, fiind furnizate „pe tavă” informaţii aparent detaliate, dar în realitate selectate cu abilitate şi prezentate trunchiat, astfel încât Gregorian Bivolaru să fie prezentat opiniei publice într-o lumină stranie, negativă. De altfel se vorbeşte despre el ca fiind deja judecat şi calificat ca infractor, deşi aceasta reprezintă o gravă încălcare a normelor deontologice jurnalistice de a emite concluzii înainte ca procesul să fi fost soluţionat! Este de remarcat de asemenea faptul că aceste informaţii preluate de presă sunt gata prelucrate şi însăilate de la Parchet, toate publicaţiile difuzând simultan, în bloc, practic exact acelaşi text, cu foarte mici variaţiuni.
Cunoscând suficient de bine acest dosar, constatăm cu uşurinţă intenţia tendenţioasă şi manipulativă a celor care au preluat aceste informaţii din dosar pentru că pe lângă aceste extrase, în dosar există foarte multe mărturii şi elemente care contrazic vădit şi pertinent acest punct de vedere penibil care a fost difuzat în presă. Este desigur cu totul impropriu să mutăm dosarul şi judecata în mass-media, dar pentru a realiza o clarificare, vom prezenta aici câteva contra-argumente referitoare la „partea vătămată” Arabela Mureşan.
În primul rând, este foarte semnificativ să constatăm că infracţiunea pentru care Agnes Arabela Mureşan l-a reclamat acum 10 ani pe Gregorian Bivolaru deja s-a prescris, ceea ce înseamnă că din punct de vedere juridic orice ar declara ea în instanţă nu mai poate avea din punct de vedere legal nicio consecinţă juridică. Cu toate acestea, faptul că instanţa continuă exercitarea acţiunii penale împotriva domnului Bivolaru, arată clar intenţia făţişă a judecătorilor de a-l condamna cu orice preţ. Aşa cum arătam şi într-unul dintre comunicatele de presă anterioare (Comportamentul discreţionar al «Completului negru» de la ICCJ a continuat şi la termenul din 11 aprilie 2013), Mureşan Arabela a fost citată anterior de mai multe ori în acest proces, dar ea nu a dat curs acestei solicitări. Instanţa a făcut multă vreme şi cu multă insistenţă toate demersurile posibile să o audieze pe această aşa-zisă „parte vătămată”: citaţii, telefoane, email-uri sau chiar propunere de audiere prin comisie rogatorie, judecătorii fiind, se pare, chiar mult mai interesaţi de această audiere decât „victima” însăşi. O dovadă a lipsei de interes a aşa-zisei „părţi vătămate” faţă de acest proces o reprezintă faptul că atunci când Gregorian Bivolaru a fost achitat de acuzaţiile ce i-au fost aduse la cele două instanţe inferioare de la Sibiu şi Alba-Iulia, Agnes Arabela nu a formulat niciun apel şi niciun recurs împotriva acestor decizii.
Plângerea însăşi, pe care Arabela Mureşan a făcut-o acum 10 ani împotriva lui Gregorian Bivolaru, este cât se poate de inconsistentă. Astfel, ea şi-a dat seama că a fost „abuzată”, abia după patru ani de la presupusele fapte pe care le-a reclamat. Mureşan spune că aceste fapte s-ar fi produs atunci când avea vârsta de 15 ani, fiind minoră. Există însă mai multe persoane care au şi depus mărturie la dosar că numita l-a cunoscut pe domnul Bivolaru mult mai târziu decât data la care ea declară că ar fi avut relaţii intime cu acesta. Mai mult, există la dosar declaraţia primului ei iubit, care scrie explicit că atunci când au început relaţiile intime ea era virgină, precum şi o scrisoare chiar de la Arabela către acest iubit al ei, scrisoare în care ea a scris cu propria sa mână că şi-a început viaţa sexuală cu el şi nu cu altcineva. Această scrisoare a fost chiar supusă la o expertiză grafoscopică ce a constatat cu certitudine că în acea scrisoare este scrisul ei. Există de asemenea persoane care au fost martore la situaţii în care Agnes Arabela a manifestat un evident comportament insolent faţă de Gregorian Bivolaru, cerându-i cu mult tupeu bani sau făcându-i avansuri amoroase cu totul deplasate domnului Bivolaru, pe care acesta i le respingea însă într-un mod politicos.
Din mărturiile persoanelor care au dat declaraţii în acest dosar şi care au cunoscut-o pe Arabela şi pe familia sa, reiese că aceasta face parte dintr-o familie de romi care nu avea un renume tocmai bun în Deva, oraşul unde locuiau. În aproximativ 10 ani, până în anul 1998, membrii acestei familii au schimbat peste 20 de locuinţe în care au stat cu chirie, fiind daţi de peste tot afară din cauza comportamentului inacceptabil. Arabela a povestit mai multor persoane de la cursul de yoga că mama sa, pe nume Dănuţ Doina, care era florăreasă în Deva, a obligat-o pe ea şi pe sora ei Izabela să facă încă de la vârste foarte fragede (10-12 ani) diverse „munci” pentru a aduce bani în casă. De exemplu o trimitea adeseori să fure flori din cimitir şi apoi să le vândă la piaţă. Însăşi mama fetelor a relatat mai multor persoane că în nenumărate rânduri a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi pentru a obţine foloase materiale. Dănuţ Doina a relatat că acest aspect se producea uneori şi în prezenţa fiicelor sau că era nevoită din acest gen de motive să le culce în faţa uşii. Cele două fete au crescut numai cu mama lor, întrucât tatăl era închis la penitenciar pentru înşelăciune. În anul 1998, Dănuţ Doina a insistat foarte mult să îi vorbească lui Gregorian Bivolaru, presupunând că Asociaţia MISA ar dispune de mulţi bani. Ca urmare, ea a început să îi ceară cu insistenţă bani domnului Bivolaru şi chiar s-a înscris şi la cursul de yoga. Curând după aceea, în anul 1999, Dănuţ Doina şi-a înscris şi fetele la cursul de yoga, pe Agnes Arabela şi pe Izabela. Plină de tupeu, mama celor două fete a început apoi să aibă chiar pretenţia ca domnul Bivolaru să-i cumpere o casă, iar în anul 2000 a ajuns până acolo încât să-l ameninţe pe Gregorian Bivolaru că dacă nu-i va construi sau cumpăra o casă, va da o declaraţie că i-a violat fetele. Apoi, în anul 2004, profitând de ancheta declanşată împotriva MISA, chiar Agnes Arabela a venit la Gregorian Bivolaru acasă şi fără să-i pese că mai erau de faţă două persoane, i-a spus că dacă nu-i va cumpăra urgent o casă pe numele ei, va face tot posibilul ca să-l bage la închisoare. Ca urmare a acestui comportament cu totul abject, celor trei li s-a solicitat să părăsească cursurile de yoga. În plus, având în vedere aceste manevre mârşave de şantaj care nu mai încetau, domnul Bivolaru a făcut o plângere penală împotriva numitei Dănuţ Doina şi a fiicelor sale, plângere pe care Parchetul a ignorat-o însă cu desăvârşire. Parchetul nu a oferit nici până în momentul de faţă un răspuns la această plângere, ceea ce reprezintă o altă gravă abatere şi ilegalitate care este curentă în România atunci când organele procuraturii au ordin politic să nedreptăţească pe cineva. Aceasta este cu atât mai uşor de înţeles cu cât în mod evident Parchetul o foloseşte acum pe Mureşan Arabela ca piesă importantă în dosarul acuzării mentorului MISA, neavând prin urmare câtuşi de puţin intenţia de a-şi discredita propria „unealtă”.
Din declaraţiile martorilor din acest dosar mai aflăm şi alte informaţii semnificative. Astfel, mai mulţi martori afirmă că după părăsirea cursurilor de yoga, cele trei nu s-au sfiit să apară pe video-chaturi pe care se face prostituţie. În acest fel Mureşan Arabella Agnes a intrat în relaţii cu un anume Hassan, cetăţean iranian, membru al mafiei japoneze Yakuza, prin intermediul căruia a ajuns în Japonia. Acolo s-a angajat într-un bar, iar numitul Hassan a cumpărat până la urmă barul respectiv dându-l pe mâna Arabelei. Apoi, prin anunţuri la mica publicitate din România, Arabela racola tinere pe care le ducea cu viză turistică în Japonia, convingându-le să practice prostituţia în favoarea ei şi a cetăţeanului iranian. Ulterior, din cauza practicării prostituţiei cu clienţii barului, Mureşan Arabela a fost expulzată din Japonia cu interdicţie de intrare în această ţară. Din această cauză, unul dintre motivele principale pentru care în anul 2004 numita Agnes Arabella Mureşan a făcut plângerea respectivă împotriva lui Gregorian Bivolaru, a fost tocmai acela ca în schimbul acestei plângeri să obţină ridicarea interdicţiei de intrare în Japonia, realizând astfel un fel de troc mascat cu procurorii.
Un alt aspect foarte important, care arată că numita Mureşan Agnes Arabela s-a înţeles de fapt cu procurorii şi a admis să dea declaraţii false contra domnului Bivolaru este faptul că ea în această cauză solicită drept despăgubiri pentru „daune morale” suma uriaşă de 5 miliarde de lei vechi. Având în vedere că ea nu poate justifica prin niciun fel de evaluare concretă această sumă, deducem de aici cu uşurinţă că un alt motiv cu care au atras-o procurorii este tocmai această aviditate insaţiabilă a ei după câştiguri materiale.
Mai menţionăm, de asemenea, că prietenii surorilor Mureşan au declarat că de fapt chiar mama lor le-a trimis în Japonia, cu scopul clar de a face bani din activităţi de prostituţie. Primul iubit al Arabelei a declarat că a primit mai multe scrisori din Japonia de la Arabela în care aceasta descria că a întâlnit un arab care este „foarte bogat şi deştept” şi care i-a promis că îi va cumpăra o casă în Brazilia, ţara telenovelelor ei preferate. Arabela povestea că e plină de aur din cap până în picioare, că are ceas Rolex şi automobil Toyota. Ea a mai scris ulterior că s-a căsătorit totuşi de formă cu un japonez pentru că acel arab nu îi spusese că avea deja două soţii. Fostul iubit al Arabelei a mai relatat că într-o discuţie telefonică Arabela i s-a confesat că are posibilitatea să facă rost foarte uşor de 5 miliarde de lei prin declaraţiile sale împotriva lui Gregorian Bivolaru.
Este de asemenea hilar să constatăm că Dănuţ Doina este martoră a „vătămării” fiicei sale Arabela de către domnul Bivolaru, în situaţia în care chiar dumneaei are la dosar o declaraţie în care a recunoscut că în realitate a aflat de la Parchet în anul 2003 (deci după trei ani de la presupusele fapte „extrem de traumatizante”, cum le descrie acum Arabela) despre aşa-zisele „relaţii” ale fiicei sale cu Gregorian Bivolaru. Sora Arabelei, Izabela, este de asemenea implicată ca aşa-zisă „parte vătămată” împotriva lui Gregorian Bivolaru în procesul de la Cluj, în care ea declară că ar fi fost traficată. Izabela Mureşan solicită ca „daune morale” suma de 100.000 euro, sumă pe care de asemenea nu o poate justifica prin niciun fel de evaluare pertinentă, interesele financiare ale acestei familii fiind astfel absolut evidente.
Este semnificativ să mai observăm că aceste trei persoane (Arabela, sora şi mama ei) constituie una dintre cele două familii (în total şapte oameni) pe care Parchetul le foloseşte în principal în ambele dosare în care Gregorian Bivolaru este judecat, la ÎCCJ şi în dosarul de trafic de persoane de la Cluj.
Presa prezintă de asemenea cu multă impertinenţă şi cazul Mădălinei Dumitru, afirmând că aceasta s-ar plânge şi ea că este o victimă a lui Gregorian Bivolaru, fiind totuşi de notorietate faptul că ea spune tocmai pe dos, că a fost forţată de către procurori, intimidată şi chiar agresată să dea o declaraţie sub dictare împotriva lui Gregorian Bivolaru. Mădălina Dumitru a depus apoi nenumărate plângeri în care a arătat că acea declaraţie i-a fost efectiv smulsă, nepermiţându-se accesul în acea cameră a avocatei sale, în condiţiile în care la acea dată ea era minoră. Sunt din nou prezentate în presă pasaje din jurnalul ei intim în care scria despre un iubit al ei, pasaje preluate din dosarul de la Parchet şi care au fost atribuite în mod abject de către procurori ca referindu-se la Gregorian Bivolaru.
Deşi toate aceste elemente se află la dosar şi sunt probate cu mulţi martori, iată însă că presa nu ia în considerare aceste lucruri şi difuzează în mass-media doar aceleaşi penibile acuzaţii împotriva mentorului MISA, neoferind nici măcar pe departe o vedere imparţială, care să includă şi alte puncte de vedere. Celui care este acuzat, respectiv lui Gregorian Bivolaru, nu i se oferă posibilitatea de a se apăra şi de a-şi spune un punct de vedere, aşa cum prevede, de altfel, chiar codul deontologic jurnalistic. Este în felul acesta realizată o sistematică activitate de dezinformare a opiniei publice şi, tocmai de aceea, putem spune pe bună dreptate că acesta nu mai este jurnalism, ci un veritabil linşaj mediatic, mass-media nefiind în acest caz decât un instrument servil de propagandă, exact ca pe vremea comunismului.
Biroul de Presă MISA
3 iunie 2013
