Cotidianul: WikiLeaks acuză Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, care a lucrat la analizarea și publicarea Panama Papers, că nu publică toată baza de date pe care o deține, preferând să facă o selecție dictată de rațiuni politice și strategice.
Într-un mesaj pe Twitter, WikiLeaks acuză CIJI că este ”finanțată de Fundația Ford din Washington și de Soros”, care ”au o problemă cu WikLeaks”. La scurt timp a apărut un alt mesaj: ”Atacul la Putin a fost făcut de Proiectul pentru Relatări despre Crima Organizată și Corupție, care vizează Rusia și fostele republici sovietice și este finanțat de USAID și Soros”. WikiLeaks cere de aceea publicarea tuturor celor 11 milioane de documente și nu doar o selecție făcută de anumiți jurnaliști.
Cei de la WikiLeaks își exprimă îndoiala că în aceste documente ar apărea doar 441 de clienți din SUA. Mai mult, la fel ca în scandalurile anterioare (OffshoreLeaks, LuxLeaks, SwissLeaks – gestionate tot de CIJI), clienții americani care fac evaziune fiscală nu sunt politicieni și nici mari afaceristi, ci mai degrabă pensionari, stomatologi, chirurgi, etc.
Directorul CIJI are o explicație pentru politica organizației. Gerard Ryle spune că organizațiile media nu au în plan să publice întreaga bază de date, in stilul WikiLeaks, pentru că în felul acesta ar fi publicate informații sensibile despre ”indivizi nevinovați” la un loc cu cele despre personalitățile publice avute în vizor de CIJI. ”Nu suntem WikiLeaks. Încercăm să dovedim că jurnalismul poate fi practicat în mod responsabil”, spune Ryle.
CIJI se recomandă drept ”o rețea mondială cu mai mult de 190 de jurnaliști de investigație din peste 65 de țări care colaborează pe subiecte de investigație” și arată și cine sunt o parte dintre finanțatorii organizației.
Printre aceștia avem: Adessium Foundation, Open Society Foundations, The Sigrid Rausing Trust, The Ford Foundation. Fundația Adessium finanțează activiștii ecologiști, deseori in parteneriat cu Fundatia pentrui o Societate Deschisă a lui George Soros. Adessium a oferit sprijin și publicației Euobserver.
Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.
Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.
Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obligaţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.
Zucman a găsit, de asemenea, că firmele americane îşi ţin 20% din profituri în paradisuri fiscale, de zece ori mai mult decât în 1980.
În 2012 BBC scria că superbogaţii lumii ascundeau în paradisuri fiscale „discrete“ cel puţin 21.000 de miliarde de dolari, cât economiile SUA şi Japoniei la un loc. Cifrele sunt valabile pentru 2010.
Calculul a fost făcut de James Henry, fost economist-şef al firmei de consultanţă financiară McKinsey (împlicată şi ea în diverse practici dubioase), pentru Tax Justice Network. La acea dată, expertul în taxe şi consilier al guvernului britanic John Whiting s-a arătat sceptic că suma ar fi atât de mare. „Evident, sunt ascunse sume semnificative, dar dacă sunt într-adevăr atât de mari, ce se face cu aceşti bani?“, se întreba el atunci. Acum chiar şeful guvernului britanic, David Cameron, are probleme deoarece documentele Panama arată că tatăl său a condus un fond de investiţii dintr-un paradis fiscal care nu a plătit taxe în Marea Britanie. Cameron a devenit premier în 2010.
James Henry spunea că estimarea de 21.000 de miliarde de dolari este una prudentă, iar suma reală s-ar putea apropia de 32.000 de miliarde de dolari. Henry a folosit date de la Banca Reglementelor Internaţionale, de la Fondul Monetar Internaţional şi de la guvernele naţionale.
Studiul său ia în calcul doar avuţia financiară depozitată în conturi bancare şi de investiţii şi nu active precum proprietăţi imobiliare şi iahturi.
Pentru Henry, „studiul reprezintă veşti bune. Lumea tocmai a localizat o grămadă mare de avuţie financiară care ar putea fi folosită în soluţiile pentru cele mai apăsătoare probleme globale”, spunea el.
Studiul mai arată că până la sfârşitul anului 2010 primele 50 de bănci de investiţii ca mărime au gestionat împreună peste 12.000 de miliarde de dolari în active investite internaţional pentru clienţi privaţi. Băncile care au gestionat cele mai multe active au fost UBS, Credit Suisse şi Goldman Sachs.
Documentele Panama au creat până acum cele mai mari probleme pentru HSBC, Société Générale şi Nordea. Analiza relevă şi că mai puţin de 100.000 de persoane (0,001% din populaţia globului) deţin 9.800 de miliarde de dolari în conturi şi investiţii offshore.
O analiză mai recentă a Oxfam realizată cu date de la 200 de companii listate – jumătate din acestea sunt descrise de World Economic Forum ca fiind parteneri strategici ai organizaţiei – a găsit că nouă din zece au prezenţă în cel puţin un paradis fiscal.
“Paradisurile fiscale sunt în centrul unui sistem global care permite companiilor mari şi persoanelor bogate să evite plata contribuţiilor lor, privând astfel guvernele, pe săraci şi pe bogaţi, de resursele de care au nevoie pentru a furniza servicii publice vitale şi pentru a rezolva problema din ce în ce mai presentă a creşterii inegalităţii”, spune Raymond C. Offenheiser, preşedintele Oxfam America.
În fiecare an ţările sărace pierd circa 150 de miliarde de euro din cauza evitării plăţii taxelor de către indivizii bogaţi şi de către companii, arată date Oxfam.
Şi există companii dedicate dezvoltării acestei industrii. “95% din munca noastră constă în vânzarea vehiculelor prin care se evită plata taxelor”, se arată într-o notă a unuia din partenerii Mossack Fonseca, notă cuprinsă în documentele Panama.
