de Gabriel Andreescu
(Acest studiu a fost publicat în Noua Revistă de Drepturile Omului, nr. 2 din 2024)
Cercetarea a fost stimulată de panelul „Raiduri militarizate și renașterea teoriei spălării creierului – Perspective emice și etice”, desfășurat în cadrul Conferinței CESNUR (Centrul de Studii asupra Noilor Religii) din luna iunie 2024, dedicat acțiunilor represive împotriva unor grupări care urmează practici de natura „erotismului sacru” (Massimo Introvigne). În această primă parte a studiului am făcut considerații despre rolul CESNUR în cunoașterea academică a noilor mișcări religioase. Am ridicat tema legitimității statului de a interveni în spațiul privat al acestor mișcări cu referire specială la sistemul de protecție a copiilor. Am elaborat contraargumente la utilizarea forței de către autorități, având ca țintă yoghini adepți ai erotismului sacru. Faptul că intervențiile polițienești au atins nivelul tratamentelor inumane și degradante a motivat analiza în termenii Convenției europene pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante și ai Rezoluției Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privitoare la Combaterea și prevenirea folosirii excesive și nejustificate a forței de către oamenii legii.
Câteva observații privesc marginalizarea temei discriminării în cazul practicanților erotismului sacru. Am considerat sistemul de protecție a drepturilor omului dezvoltat de Consiliul Europei drept referința principală pentru a evalua acțiunile în forță împotriva noilor mișcări religioase. Apreciez că acest sistem hrănește doctrina de urmat și în cazul
acelor state din afara Consiliului, precum cele din America Latină, care urmează patternul reprimării grupurilor din tipologia erotismului sacru.
[…]
Faptul că identitatea membrilor MISA de practicanți ai unei discipline neconvenționale a fost cauza acțiunilor polițienești rezultă și din conlucrarea, ani la rând, a presei, a unor organizații civice și autorități în diabolizarea Mișcării. Evenimentele din 2004 au fost doar vîrful presiunii formidabile, constante, asupra membrilor MISA, de până atunci. Presiunea va continua și după această dată. Se adaugă cazurile individuale de discriminare, precum darea afară din serviciu a persoanelor despre care colegii aflau că sunt membri ai Mișcării; sau neangajarea lor; ori dificultăți cu găsirea unei locuințe; măsuri judecătorești precum refuzul de a lua tutela mamei și a o da unui tată violent.
Multe dintre faptele atât de numeroase care vorbesc despre discriminarea membrilor MISA și a organizației ca atare nu au intrat în documentele trimise la CEDO și nu au ajuns în fața judecătorilor europeni din cauza Amarandei și alții c. României. Totuși, cele la care ei au avut acces motivau declararea discriminării reclamanților. Coroborarea faptelor cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului demonstra convingătoar încălcarea art. 14 al Convenției europene.
Respectul arătat Curții și deciziilor luate sub egida ei reprezintă capitalul principal al protecției drepturilor și libertăților omului în comunitatea Consiliului Europei. Pe de altă parte, judecătorii europeni nu sunt infailibili 76 . Totodată, jurisprudența este dinamică. Concluzia acestui subcapitol ar fi că, în toate cazurile raidurilor polițienești împotriva grupărilor care practică erotismul sacru s-a încălcat, pe lângă alte drepturi și libertăți consfințite în Convenția europeană, dreptul victimelor de a nu fi discriminate. În logica juridică, acest drept nu este unul printre altele. Confirmarea discriminării dă încălcărilor un sens unificator care potențează vizibilitatea fiecăreia. Tema poate să joace un rol practic în procesele pe care urmează să le deschidă victimele raidului polițienesc din 28 noiembrie 2023, din Franța 77 . Coroborarea încălcărilor pe diferite articole ale Convenției cu art. 14 al discriminării va pune mai pregnant în lumină ilegalitățile organelor de ordine din Franța.
Citiți articolul integral pe site-ul revistadrepturileomului.ro.
*****
Despre autor
Gabriel Andreescu este un activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist care s-a opus deschis lui Ceaușescu. În prezent este profesor la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA) din București și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertate religioasă și secularism, etica și politica memoriei ș.a. Este directorul trimestrialului Noua Revistă de Drepturile Omului, continuatoarea Revistei Române de Drepturile Omului.
A inițiat și a condus Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), unde ulterior a lucrat ca expert pe domeniul protecției minorităților naționale și a libertății de conștiință și religie. A fost co-fondator și o perioadă președinte al Grupului de Dialog Social (GDS), de asemenea inițiator și vice-președinte al Alianței Civice (AC).
A publicat numeroase articole, studii și cărți, printre care „Reprimarea mișcării yoga în anii ‘80” (editura Polirom, Iași, 2008) și „MISA. Radiografia unei represiuni” (editura Polirom, Iași, 2013).
Sursa: misa.yoga
