Revelarea în fiinţa noastră a stării de Omnipotenţă a lui Dumnezeu

Prin puterea Sa infinită, Dumnezeu creează totul din Fiinţa Sa enigmatică, fără a avea nevoie de nimic altceva. Nu exista nicio putere care să fie superioară aceleia a lui Dumnezeu. Lui nu i se poate opune nimic. Dumnezeu se exprimă în Creaţie prin intermediul Legilor divine fundamentale, dar în acelaşi timp El nu este limitat de absolut nimic, fiind dincolo de orice condiţionare. Tocmai de aceea, pentru Dumnezeu orice este cu putinţă. Astfel, miracolele sunt oricând posibile, dacă El consideră că este necesar ca acestea să fie manifestate în anumite condiţii. Aspirantului aflat pe o cale spirituală, Dumnezeu poate oricând să îi acorde, dacă El consideră că este necesar, Graţia eliberatoare. Dumnezeu poate oricând să salveze anumite fiinţe merituoase din situaţii care pentru mintea umană limitată sunt aparent fără ieşire. Atunci când, în asemenea situaţii limită, Dumnezeu îşi manifestă astfel Atotputernicia Sa prin intermediul unor fenomene miraculoase, fiinţele umane pot să perceapă în mod direct Omnipotenţa Sa divină.

Omnipotenţa divină este un Atribut Dumnezeiesc fundamental, prin intermediul căruia fiinţa umană poate avea revelaţia stării de Măreţie Dumnezeiască. Omnipotenţa lui Dumnezeu este puterea Sa uimitoare şi fără limite, care ni se dezvăluie mai ales în procesul Creaţiei şi de asemenea în actul divin al mântuirii fiinţelor create. Despre această realitate divină, profetul Ieremia a spus: „Ah, Doamne Dumnezeule, Stăpân divin absolut, ai făcut cerurile şi pământul, cu puterea Ta nemărginită şi cu braţul Tău divin întins. Nimic nu este greu pentru Tine!“ (Ieremia 32, 17).
Prin Voinţa omnipotentă a lui Dumnezeu totul se manifestă, aşa cum se afirmă în Psalmul 102, versetele 25-27: „Tu, Doamne Dumnezeule, ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt tot lucrarea mânilor Tale. Cu toate că ele vor pieri, Tu vei rămânea pururea. Toate se vor învechi ca o haină. Tu le vei schimba ca pe un veşmânt şi atunci ele se vor schimba. Numai Tu rămâi mereu Acelaşi, în eternitate. Şi anii Tăi nu se vor sfârşi nicicând.“

Omnipotenţa lui Dumnezeu este unul dintre Atributele Divine esenţiale, alături de Omniprezenţă şi Omniscienţă. Omnipotenţa divină sau Atotputernicia lui Dumnezeu este acel Atribut Dumnezeiesc prin care Dumnezeu poate face să se petreacă tot ceea ce El vrea să se petreacă. Puterea infinită a lui Dumnezeu nu are îngrădiri şi nici oprelişti. Iov a recunoscut acest lucru când a spus: „Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.“ (Iov 42, 2) Sau aşa cum spune Arhanghelul Gabriel în Biblie: „Niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de puterea Lui divină.“ (Luca 1, 37) Întrebarea retorică pe care Dumnezeu i-o pune lui Avraam şi anume: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?“ (Facerea 18, 14) subliniază tocmai Omnipotenţa lui Dumnezeu.

Cu privire la rolul transformator pe care îl poate avea în existenţa noastră revelarea stării divine de Omnipotenţă a lui Dumnezeu, vom cita un pasaj semnificativ din conferinţele profesorului yoga Gregorian Bivolaru:
„Trebuie să Îi dai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în tot ceea ce faci, şi care este important. În cazul în care nu-I dai aproape întotdeauna primul loc lui Dumnezeu, care este locul cel esenţial în existenţa ta, pierzi în felul acesta posibilitatea de a-I simţi mereu prezenţa sau, altfel spus, nu mai ai posibilitatea de a-I savura Omniprezenţa. În felul acesta pierzi posibilitatea de a beneficia fără încetare de ajutorul Lui sau, altfel spus, nu beneficiezi de Omnipotenţa Sa.

Totodată atunci pierzi posibilitatea de a fi ghidat şi inspirat fără încetare de Dumnezeu Tatăl în tot ceea ce ai stringent nevoie, atât pentru tine, cât şi în situaţia în care urmăreşti să-i ajuţi pe ceilalţi. În situaţia în care nu-I dai aproape întotdeauna lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta nu mai beneficiezi de Omniscienţa Sa, care fără îndoială ţi-ar fi putut oferi soluţii creatoare, absolut noi, geniale, care nu numai că te pot ajuta pe tine, dar totodată ele îi pot ajuta în mod eficient şi pe ceilalalţi oameni care au nevoie de ajutor. În concluzie se poate spune că atunci când nu Îi oferi lui Dumnezeu primul loc în existenţa ta nu poţi beneficia de ajutorul Său pentru toate problemele dificile care implică fie ajutorul Său tainic, fie o soluţie înţeleaptă şi divin inspirată. Acordându-I lui Dumnezeu primul loc în existenţa noastră, putem primi semnele sau ghidarea de care avem nevoie şi pe care providenţa lui Dumnezeu ni le transmite prin această modalitate.

Pentru a fi înţeles aşa cum trebuie acest aspect care este revelat aici trebuie să fie intim corelat cu principiul tainic al sincronicităţii, care nu este altceva decât o expresie accesibilă posibilităţilor noastre omeneşti de înţelegere a misterului copleşitor al Omiprezenţei şi Atotputerniciei permanente sau, altfel spus, a Omnipotenţei lui Dumnezeu. Atunci când urmărim să primim această ghidare de la Dumnezeu Tatăl este foarte important să realizăm în prealabil consacrarea fructelor respectivei acţiuni lui Dumnezeu Tatăl şi totodată este necesar să realizăm trei binecuvântări ale spaţiului în care ne aflăm atunci când realizăm această acţiune.“