Revelarea în fiinţa noastră a stării de Omniscienţă a lui Dumnezeu

Cunoaşterea are o considerabilă importanţă în viaţa spi­rituală a fiinţei umane, deoarece ea este sursa revelaţiilor şi a stărilor de iluminare. Atunci când omul îşi foloseşte instrumentul gândirii pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu el constată că, fără aportul esenţial al iubirii, actul cunoaşterii nu poate fi desăvârşit. Experienţa spirituală a misticilor a condus la concluzia că pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, este înainte de toate necesar să ne trezim dragostea faţă de Dumnezeu. Doar în aceste condiţii cunoaşterea se poate dezvolta la infinit, pentru că iubirea conferă gândirii posibilitatea de a deveni tangentă cu infinitatea. Doar o astfel de cunoaştere superioară este cu adevărat vie.

Omniscienţa este un Atribut Divin fundamental, ce caracterizează Fiinţa şi totodată Cunoaşterea infinită a lui Dumnezeu. Sfântul Augustin afirma că Atributele lui Dumnezeu sunt identice cu esenţa Lui divină. Perfecţiunile care constituie esenţa lui Dumnezeu sunt ceea ce numim Atributele Divine ale lui Dumnezeu. A cunoaşte Atributele lui Dumnezeu înseamnă a cunoaşte natura Lui divină intimă.
Privită din punctul de vedere al celui care vrea să pătrundă tainele cunoaşterii divine şi ale naturii intime a lui Dumnezeu, cunoaşterea vie se revelează a fi o cunoaştere „mitică“. Având o conştiinţă clară, ne putem da seama cu adevărat ce semnifică mitul şi care este rolul lui în actul profund al cunoaşterii esenţiale. Din perspectiva cunoaşterii divine, mitul este o realitate nemăsurat mai mare decât concep­tul, deoarece în realitate mitul este reflectarea unei fome primare şi esenţializate în care se manifestă cunoaşterea cea tainică şi infinită a lui Dumnezeu (Omniscienţa).
Pentru a depăşi înţelegerea umană comună, este necesară evitarea capcanei intelectuale care atribuie în mod iluzoriu mitul mentalităţii primitive. Mitul dezvăluie prin simboluri realităţile interioare esenţiale, primele fenomene ale vieţii spirituale, inspirate oamenilor de către însuşi Dumnezeu. Crearea miturilor la popoare denotă existenţa unei vieţi spirituale reale, mai reală decât cea a conceptelor abstracte şi a gândirii raţionale, viaţă ce reflectă cu fidelitate manifestarea cunoaşterii divine infinite în lumea oamenilor. Mitul este întotdeauna concret şi exprimă viaţa mai bine decât o face gân­direa abstractă. Natura lui e legată de cea a simbolului şi reflectă simplitatea şi transparenţa gândirii esenţializate ce este inspirată de către Omniscienţa lui Dumnezeu. Mitul este o modalitate de reflectare a Omniscienţei divine în gândirea feluritelor popoare şi se traduce de regulă printr-o povestire aparent foarte concretă, gravată în limba, în me­moria şi în creaţia populară, unde se exprimă fenomenele de început ale vieţii spirituale, simbolizate în lumea naturală. Realitatea originară preexistă în lumea spi­rituală cu o misterioasă profunzime şi este inspirată de infinitatea cunoaşterii lui Dumnezeu (Omniscienţa divină). Mitul este prin urmare limbajul Omniscienţei divine şi ne înfăţişează supranaturalul în natural, suprasensibilul în sensibil, viaţa spirituală în viaţa trupului, şi astfel el leagă în mod simbolic finitul de infinit.

Pentru căutătorul spiritual autentic, ce este dornic să descopere misterele transformării prin cunoaştere, Divinitatea cea infinită nu poate fi percepută ori cunoscută prin categoriile finite ale gândirii. În realitate, accesul la cunoaşterea lui Dumnezeu poate fi realizat doar prin revelaţiile vieţii spirituale. Gândirea neiluminată prin credinţă fermă în Dumnezeu tinde în mod natural către reprezentări şi conceptualizări ale Divinităţii. Pentru gândirea iluminată de Omniscienţa lui Dumnezeu, mitul şi simbolul devin realităţi vii, în timp ce conceptul rămâne doar o vagă aproximare mentală a experienţei autentice de cunoaştere spirituală. Pentru gândirea iluminată de Omniscienţa lui Dumnezeu, mitul şi simbolul nu reflectă doar sentimente înălţătoare ori stări psihice interioare elevate, ci în realitate revelează profunzimea din interiorul fiinţei şi iluminează cele mai profunde mistere ale vieţii.

Când gândirea omului se străduieşte să pătrundă misterele ultime şi esenţiale din viaţa divină, ea trebuie să parcurgă în mod necesar o transformare radicală, ce este de fapt un salt al conştiinţei, o stare de iluminare spirituală, în care se produce transformarea însăşi a naturii gândirii, prin asimilarea perspectivei infinităţii în gândire şi în cunoaştere. Numai asimilarea profundă a infinităţii în actul cunoaşterii ne poate permite să intuim şi să ne deschidem faţă de acest Atribut fundamental al lui Dumnezeu care este Omniscienţa divină. Sfântul Bonaventura afirmă că pentru ca fiinţa umană să poată realiza cunoaşterea lui Dumnezeu, este indispensabilă iluminarea intelectului ei prin credinţă fermă. Gândirea iluminată e deja o altă formă de gândire, este o gândire superioară, care a asimilat reflexia infinităţii şi care nu mai este o gândire limitată, aşa cum este gândirea din această lume finită şi nici din acest veac trecător. Dumnezeu este conţinut în această gândire iluminată de Omniscienţa divină şi care este inte­grată spiritual. El rămâne transcendent și inaccesibil vechii gândiri, cea a omului comun. Dobândirea acestei înţelep­ciuni a cunoaşterii implică întreruperea gândirii comune. Întreru­perea aceasta în gândirea despre Divin constă tocmai în abandonarea conceptului pentru simbolul şi mitul care reprezintă modurile de reflectare tainică a Omniscienţei divine în fiinţa umană. Din punctul nostru de vedere, al raţiunii naturale, gândirea devine mitologică sau, altfel spus, mitică atunci când ea este infuzată de Omniscienţa divină.

Descoperirea acestei taine, ce conduce la revelarea în fiinţă a stării divine de Omniscienţă, permite apoi să cunoaştem şi celelalte Atributele Divine ale lui Dumnezeu. Atributele Divine sunt cele care ne călăuzesc către cunoaşterea esenţei divine. Dumnezeu nu este compus din părţi. El nu este o colecţie de perfecţiuni, ci El este centrul unic de activitate, caracterizat de toate perfecţiunile Lui distincte. Fiecare Atribut Dumnezeiesc reflectă toate celelalte Atribute ale naturii divine a lui Dumnezeu şi nu este posibil niciun contrast sau conflict între ele. Înţelepciunea lui Dumnezeu se reflectă în Omnipotenţa Lui, Omnipotenţa lui Dumnezeu se reflectă în Omniscienţa Lui. Atributele Divine sunt identice cu esenţa divină şi slujesc la cunoaşterea naturii lui Dumnezeu. Dumnezeu se revelează omului prin intermediul Atributelor Sale Divine: Omniprezenţa, Omnipotenţa, Omniscienţa, Infinitatea, Iubirea, Adevărul, Bunătatea, Perfecţiunea. Dumnezeu trăieşte în unitate cu toate perfecţiunile Sale. Atributele lui Dumnezeu reprezintă o unitate vie. Fiinţa infinită a lui Dumnezeu este caracterizată de o adâncime, de o plinătate, de o varietate şi de o slavă aflate dincolo de înţelegerea noastră limitată. Cunoaşterea Atributelor Divine ale lui Dumnezeu, la fel ca şi a numelor divine, implică totodată cunoaşterea esenţei intime a lui Dumnezeu şi ne poate deveni accesibilă atunci când fiinţa noastră se deschide faţă de realităţile sublime şi ajunge la revelarea stării divine de Omniscienţă a lui Dumnezeu.