Un om. O scrisoare. O cetate – mesajul iubirii christice cuprins într-un spectacol de artă

de Adriana Enache / critic de teatru

În seara zilei de 3 mai am așteptat cu bucurie premiera acestei piese de teatru, o adaptare scenică a lucrării scribului Domnului, Jakob Lorber, lucrare intitulată „Scrisorile necunoscute ale lui Iisus Christos către Abgar Ukkama, regele Edessei”. Este un mesaj al credinței pure, desăvârșite, în Iisus și în drumul deschis de către El iubirii, iertării, acceptării și împăcării cu sine.
Un rege bolnav, Abgar din Edessa, aude de mesajul vindecătorului nazarinean și începe o serie de mesaje scrise către Iisus, primind la rândul său răspunsurile acestuia. Actorii de pe scenă ne-au impresionat cu un mare profesionalism, cu emoții ample și profunde, cu un scenariu realizat în detalii de finețe artistică.

Un moment cu totul aparte a fost cel în care regele Abgar aude prima dată de vindecătorul Iisus de la o slujnică – martoră a evenimentelor ce se petreceau în jurul învățătorului. Măreția lui Iisus când îl învie pe Lazăr este redată de slujnică prin cântecul ei, un moment magic care ne-a pătruns dincolo de cuvinte, ca și cum glasurile îngerilor au coborât prin sunete direct în inimile noastre. Un mare detaliu artistic, o simplitate a trăirii, o profundă emoție. Au fost mai multe astfel de momente, când dansul și detaliile artistice, sublime, s-au împletit perfect cu mesajul actului în sine, jucat propriu-zis pe scenă.

Viața pare că este o curgere dinspre iertare și împăcare, către frumusețe și seninătate, atunci când o privim pe scenă, printr-o piesă de teatru realizată frumos. În toate momentele vieții noastre putem regăsi mesajul simplu și direct al lui Iisus. Întoteauna avem loc pentru iertare, pentru iubire, pentru credința în frumos și în bine. Regele Abgar crede de la început în Iisus și îi dăruiește viața sa. Credința sa îl face să vadă dincolo de ceea ce putea până atunci. Ca și cum un văl de ceață i se ridică de pe ochi. Aceasta este minunea credinței – a vedea lucrurile pe care doar Iubirea Dumnezeiască ni le limpezește în ochii spiritului. Așa cum se spune în piesă, credința pură este mai presus de toate celelalte.

Regelui Abgar nu-i este ușor în viață, dar învață de la Iisus să primească și să accepte ceea ce îi este destinat, cu inima ușoară și plină de credință că Domnul are grijă de toate, atunci când omul I se dăruiește complet. Nicio realitate obișnuită nu se compară cu seninul unei inimi care crede, dincolo de gânduri și de minte. Pentru un astfel de om, viața este o curgere a Voii Tatălui Ceresc.
A fost o piesă de teatru frumos realizată și minunat primită de oameni. A fost un mesaj simplu și profund. Ne-a rămas în suflet însă minunea de a împărtăși cu ceilalți astfel de momente ale iubirii. De fiecare dată apar nuanțe diferite ale ei, mai ales pentru că fiecare din noi simțim și creăm diferit universul iubirii. Am aplaudat din suflet și am închis în palme o rugăciune de recunoștință către Dumnezeu.