Starea de comuniune spirituală profundă cu marele yoghin Babaji

Conform datelor oferite de unul dintre discipolii săi, Babaji – supranumit şi „yoghinul nemuritor“ – s-a născut în anul 203 d. H., în cea de-a 30-a zi a lui noiembrie, într-un sătuc care poartă astăzi numele de Paramgipettai, în provincia Tamil Nadu din sudul Indiei. Părinţii i-au dat numele de Nagaraj (Împăratul Şerpilor), nume ce desemna stăpânirea energiei esenţiale a fiinţei umane, Kundalini Shakti. Acelaşi discipol spune că naşterea copilului a coincis cu ascensiunea pe cer a stelei Rohini, aceeaşi stea sub care, pe 20 iulie 3228 î. H., s-a născut Krishna, un alt avatar sau încarnare a lui Dumnezeu. Naşterea lui Babaji a avut loc în timpul Sărbătorii Luminilor, care se desfăşoară, conform tradiţiei, în noaptea de dinainte de lună nouă, în timpul lunii Kartikai, după calendarul Tamil. Se celebrează atunci izbânda forţelor luminii asupra forţelor întunericului.

Profund influenţat de practica spirituală religioasă individuală a părinţilor săi, ca şi de procesiunile şi sărbătorile religioase caracteristice pentru viaţa templului din sat, copilul Nagaraj a înflorit spiritual, ajungând apoi un mare siddha, cunoscut sub numele de Babaji.

Se spune că Babaji a făcut lungul pelerinaj la Bandrinath, loc sfânt situat în munţii Himalaya, la o altitudine de aproximativ 3.000 de metri, la câteva mile în sudul graniţei cu Tibetul, după care a petrecut o perioadă de 18 luni „singuratice şi lungi cât o veşnicie“, practicând intens tehnicile de Kriya Yoga învăţate de la Ghizii săi spirituali Agastyar şi Boganathar. După 18 luni de practică ardentă, Nagaraj a intrat în starea de sorubha samadhi, în care el a fuzionat cu esenţa lui supremă divină, ceea ce a făcut posibilă transformarea în întregime a fiinţei sale (aici fiind vorba despre eliberarea fizică, astrală şi cauzală despre care vorbeşte Yogananda în „Autobiografia unui yoghin“). Trupul său fizic a încetat să mai fie supus procesului de îmbătrânire şi a început să emane o luminiscenţă aurie, fiind plin de strălucirea scânteietoare a nemuririi divine. Deşi a apărut sub multiple forme de-a lungul secolelor, Babaji manifestă permanent o tinereţe atemporală. Părul său negru este înflăcărat de raze aurii, iar trupul său viguros pare a fi al unui atlet de şaisprezece ani. Ochii săi sunt negri, scăldaţi de iubire. Înfăţişarea sa emană autoritate şi mister. Este cunoscut ca fiind „marele yoghin tânăr de şaisprezece primăveri“.

Paramahansa Yogananda prezintă în cartea sa „Autobiografia unui yoghin“ portretul maestrului nemuritor şi unele relatări despre acesta: „Colţurile stâncoase ale Himalayei de nord, din apropiere de Badrinarayan, sunt încă binecuvântate până în zilele noastre de prezenţa vie a lui Babaji, gurul lui Lahiri Mahasaya. Maestrul sihastru îşi păstrează aceeaşi formă fizică de secole, poate chiar de milenii. Nemuritorul Babaji este un avatar (termen sanscrit însemnând „coborâre“ – derivat din rădăcina ava, „în jos“ şi tri, „a trece“).“ În Scripturile Indiei, avatar semnifică „Încarnarea Divinităţii“.

„Nivelul spiritual al lui Babaji se află dincolo de puterea de înţelegere umană“, spunea Sri Yukteswar. „Viziunea îngustă a oamenilor nu poate penetra până la strălucirea sa transcendentă. Degeaba încercăm să vizualizăm statutul unui avatar, el este de neimaginat.“ Conform Upanişadelor, un siddha (fiinţă ajunsă la perfecţiune) evoluează plecând de la starea de jivanmukta (eliberat în viaţă) spre cea de paramukta (eliberarea supremă – stăpânirea absolută a morţii). Aceasta din urmă corespunde eliberării definitive de legăturile karma-ice ale ciclului de reîncarnări succesive. O fiinţă care a atins starea de paramukta se încarnează rareori într-un trup, iar dacă se petrece acest lucru, ea devine un avatar, un model divin ce revarsă asupra lumii binecuvântarea divină supremă.

Un avatar nu se supune legilor Creaţiei. Trupul său pur, vizibil ca imagine de lumină, este eliberat de condiţionările Naturii. La prima vedere, nu este nimic extraordinar în forma unui avatar. Totuşi, uneori, acestă formă nu lasă umbră sau urme de paşi pe pământ. La o examinare atentă, acestea sunt dovezile simbolice ale eliberării interioare de întuneric şi de legăturile materiale. Doar un asemenea Om-Dumnezeu cunoaşte adevărul dincolo de relativitatea vieţii şi a morţii.

Odată cu atingerea deplinei realizări spirituale, Babaji se înscrie în linia misiunii sale spirituale pentru care, de altfel, s-a şi încarnat. Babaji şi-a asumat misiunea de a ajuta umanitatea pe drumul către cunoaşterea de Dumnezeu. Yogananda afirma că în India, misiunea lui Babaji este de a-i asista pe profeţi în misiunile lor speciale. Astfel el se înscrie în clasificarea spirituală ca Mahavatar (Avatar suprem). Se spune că el l-a iniţiat în yoga pe Shankara, cel care a reorganizat Ordinul Swami, şi pe Kabir, faimosul sfânt musulman. În secolul al XIX-lea, principalul lui discipol a fost Lahiri Mahasaya, care a dat forţă şi vigoare artei pierdute Kriya Yoga şi pe care a transmis-o mai departe prin discipolul său, Sri Yukteswar, şi prin discipolul acestuia, Sri Yogananda.

„Kriya Yoga pe care, prin intermediul tău, o dau lumii în acest secol XIX“, i-a spus  Babaji lui Lahiri Mahasaya, „este aceeaşi ştiinţă pe care, cu multe mii de ani în urmă, Krishna i-a oferit-o lui Arjuna şi care, mai târziu, a fost cunoscută de Patanjali, de Iisus, de Sfântul Ioan, Sfântul Pavel şi alţi discipoli.“