Starea de recunoştinţă profundă, amplă şi umilă faţă de Dumnezeu Tatăl

Foarte mulţi oameni obişnuiesc să se roage şi să Îi ceară lui Dumnezeu Tatăl diferite lucruri, dar mai puţini îşi amintesc să-I mulţumească atunci când Dumnezeu răspunde la rugile lor. Şi mai puţini sunt cei care acceptă orice se petrece în viaţa lor cu seninătate şi Îi sunt recunoscători lui Dumnezeu chiar şi atunci când li se pare, uneori, că nu primesc ceea ce ei considerau că merită. Dacă în relaţiile dintre oameni, lipsa recunoştinţei sau incapacitatea de a mulţumi este o deficienţă de caracter, în schimb, în relaţia cu Dumnezeu Tatăl, am putea spune că, de fiecare când suntem nerecunoscători, cădem la o anumită încercare spirituală majoră.

De fiecare dată când realizăm o consacrare către Dumnezeu, practic noi cerem ajutorul, inspiraţia, susţinerea şi ghidarea lui Dumnezeu Tatăl. Tocmai de aceea, ar trebui să nu uităm niciodată să-I mulţumim, de fiecare dată când încheiem cu succes orice activitate pentru care am realizat consacrarea şi pentru care noi am primit răspunsul favorabil din partea lui Dumnezeu. Cu atât mai mult trebuie să fim recunoscători atunci când simţim din plin susţinerea divină, care se manifestă prin diferite fenomene de sincronicitate, printr-o anumită stare de integrare divină, armonioasă, printr-o anumită stare de vitalitate şi energizare, printr-o anumită stare de inspiraţie şi ghidare divină, printr-o capacitate de înţelegere şi de acţiune eficientă, care toate ne permit să ducem acea acţiune la bun sfârşit. Este chiar foarte bine dacă ne obişnuim să Îi mulţumim în fiecare zi lui Dumnezeu Tatăl pentru tot ceea ce ne oferă, amintindu-ne de cel puţin 5-7 ori pe zi, în cursul unor activităţi ce prezintă caracteristici diferite, să ne exprimăm spontan şi sincer recunoştinţa faţă de El. O astfel de practică spirituală se va dovedi a fi extrem de eficientă şi ne va ajuta să ne transformăm uluitor de rapid. Însă pentru aceasta trebuie să urmărim să avem deschiderea şi mai ales curiozitatea de a realiza efectiv această formă de practică spirituală.

Atunci când ne manifestăm în mod exemplar recunoştinţa faţă de Dumnezeu Tatăl, vom remarca imediat adevărul copleşitor al afirmaţiei că: „Atunci când noi facem un singur pas către Dumnezeu, Dumnezeu face zece paşi către noi“. De cele mai multe ori este suficient să manifestăm spontan şi sincer o stare exemplară de recunoştinţă, pentru ca imediat după aceea să simţim o inconfundabilă revărsare de Graţie Divină. În realitate, întotdeauna Dumnezeu este cel care ne copleşeşte cu daruri spirituale, chiar şi atunci când, în aparenţă, noi suntem cei care ne exprimăm recunoştinţa.

Este, prin urmare, esenţial să Îi fim mereu recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem şi pentru tot ceea ce se manifestă în viaţa noastră. Procedând mai mereu astfel, putem fi siguri că această atitudine superioară va avea chiar ea un efect transformator benefic asupra întregii noastre existenţe. Bucurându‑ne şi fiindu-I mereu recunoscători lui Dumnezeu Tatăl pentru toate darurile pe care El ni le oferă, vom constata că acestea se vor multiplica apoi în avalanşă. Iubind lumina şi frumuseţea din fiecare floare, vom învăţa să iubim splendoarea şi măreţia lui Dumnezeu, pe care le vom recunoaşte apoi în noi înşine, precum şi în toţi ceilalţi.

Dumnezeu ne dăruieşte permanent şi necondiţionat totul. Nu ar fi, oare, de dorit să răspundem şi noi, cât mai des şi cât mai conştient, cu umilinţă, nepreţuitului Său dar, deschizându-ne cât mai des inimile pline de recunoştinţă către El? Starea de recunoştinţă profundă, amplă şi umilă pe care o manifestăm faţă de Dumnezeu Tatăl este însăşi măsura conştienţei noastre şi măsura a ceea ce suntem capabili cu adevărat să primim. Un suflet nerecunoscător este, de fapt, un suflet închis în faţa darului pe care Dumnezeu i-l oferă, iar în situaţia închiderii sale, singura alternativă este retragerea darului ce i s-a acordat, pentru simplu fapt că el nu îl poate primi. Deloc întâmplător, în popor se spune că „nemulţumitului i se ia darul“. Starea de recunoştinţă profundă, amplă şi umilă faţă de Dumnezeu Tatăl este o „hrană“ spirituală tainică, o hrană subtilă de lumină pentru sufletele noastre, ce va face ca ele să crească şi să poată să primească şi mai mult, alte noi şi noi daruri pe care Dumnezeu, în imensa Lui iubire şi compasiune, ni le oferă neîncetat. Starea de recunoştinţă profundă, amplă şi umilă pe care o manifestăm faţă de Dumnezeu Tatăl este darul pe care noi îl putem oferi Celui care este sursa infinită şi care are şi oferă toate darurile ce există, Dumnezeu Tatăl.