Încrederea în sine este definită ca fiind un sentiment binefăcător de siguranţă, determinat de cunoaşterea posibilităţilor şi a valorilor propriei persoane care, datorită proceselor de rezonanţă ocultă® cu energiile subtile, binefăcătoare din Macrocosmos pe care le determină în Microcosmosul fiinţei umane, poate genera îndrăzneală, forţă, inspiraţie, decizie şi reuşită în acţiune.
Viaţa fiecărei fiinţe umane presupune existenţa încrederii în sine. În cazul fiinţelor umane care reuşesc să şi-o trezească, încrederea în sine este şi rămâne una dintre posibilităţile divine foarte importante ale omului.
Marii yoghini şi înţelepţi afirmă că, în realitate, focarul tainic de manifestare a energiei subtile a încrederii în sine fie este trezit într-o anumită măsură în universul lăuntric al fiinţei umane (ceea ce va face ca respectiva fiinţă să simtă din plin că are încredere în sine), fie se află în stare latentă (iar atunci fiinţa în cauză nu are deloc încredere în sine, pentru că respectivul focar tainic nu a fost deocamdată dinamizat şi tocmai de aceea energia subtilă specifică ce apare prin dinamizarea armonioasă a acestui focar nu este captată în Microcosmosul fiinţei).
Secretul fundamental al încrederii în sine este şi rămâne acesta:
„Credeţi cu o tărie de nezdruncinat în realitatea şi în prezenţa tainică, misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl, care este totodată omnipotentă, omniprezentă şi omniscientă. Imploraţi-L apoi pe Dumnezeu Tatăl să-Şi manifeste plenar prezenţa Sa tainică în universul vostru lăuntric. Veţi simţi, atunci când veţi cere cu umilinţă şi credinţă, că această energie subtilă a încrederii în sine ce provine de la Dumnezeu Tatăl se revarsă la scurt timp după aceea în fiinţa voastră prin centrul subtil fundamental de forţă sahasrara şi imediat după aceea veţi descoperi că aveţi o încredere imensă, de nezdruncinat în sine, care este în realitate un dar ce vă este oferit de către Dumnezeu Tatăl. Veţi vedea apoi că energia încrederii în sine se trezeşte ca prin minune şi se amplifică atunci când tot ceea ce realizaţi este bun şi divin integrat. Pentru ca încrederea în sine să crească, nu uitaţi să Îl iubiţi pe Dumnezeu.“ (Gregorian Bivolaru, „Aforisme şi cugetări despre viaţă“)
Atunci când în universul lăuntric al unei fiinţe umane se trezeşte din plin punctul-focar al încrederii în sine, ea se simte în mod spontan capabilă să reuşească cu uşurinţă în aproape orice acţiune divin integrată şi binefăcătoare şi astfel atinge cu uşurinţă succesul.
Starea intensă şi pregnantă de încredere în sine ne permite să fim cu adevărat noi înşine şi să ne manifestăm liber şi spontan, aşa cum suntem cu adevărat. Starea de spontaneitate este de fapt o expresie a libertăţii interioare şi a autenticităţii. O fiinţă spontană este liberă în manifestare, ea nu acţionează şi nu se comportă conform unui şablon sau tipar predefinit. Trăirea în momentul prezent ne conferă o stare de prezenţă care ne face să fim spontani. Fiind prezentă AICI şi ACUM, ea simte care este necesitatea şi cerinţa momentului prezent şi va acţiona ca atare, în armonie cu legile universale şi având o încredere deplină în Dumnezeu şi în sine.
Spontaneitatea nu poate fi învăţată, ea este pur şi simplu o calitate a fiinţei libere, căci ea izvorăşte din însăşi esenţa cea mai profundă a fiinţei. Spontaneitatea înseamnă a nu face niciun efort, a nu te ataşa de ceva, dar şi a nu respinge nimic. Este calitatea de A FI, pur şi simplu. Spontaneitatea este o caracteristică a manifestării naturii noastre reale, pentru că ea izvorăşte din profunzimea fiinţei, din esenţa ei, care este Sinele Suprem Atman.
Aşadar, încrederea uriaşă în sine, care provine din contactul cu Sinele nostru Divin Atman, ne permite să manifestăm o stare de spontaneitate sublimă, euforică, expresie a manifestării tainice în universul nostru lăuntric a energiei subtile, sublime, distincte a atributului dumnezeiesc al Spontaneităţii Divine.
[…] Starea intensă şi pregnantă de încredere în sine, ce permite manifestarea unei stări sublime d… […]