Starea inefabilă de sinestezie spaţio-temporală

Termenul „sinestezie“ provine din cuvântul grecesc „sin“ care înseamnă „uniune“, „alăturare“, „împreunare“ sau „contopire“ şi „aisthesis“ care înseamnă „senzaţie“ sau „percepţie“. Fenomenul sinesteziei se referă la toate acele situaţii particulare în care se produce un fenomen de unificare a două sau mai multe tipuri de senzaţii sau de percepţii senzoriale. În sens mai larg, în cadrul sistemului yoga, sinestezia desemnează întreaga gamă de procese complexe de percepţie simultană, unificată şi concordantă a două sau mai multe tipuri de energii subtile cu frecvenţe de vibraţie net distincte, care există în Macrocosmos. Privind fenomenul sinesteziei în ansamblul lui, constatăm că în realitate există trei forme majore de sinestezie.

Primul tip de sinestezie este „sinestezia senzorială“, în care existenţa unei anumite senzaţii determină apariţia unui alt tip de senzaţie (de exemplu, o senzaţie vizuală poate genera o senzaţie de tip auditiv). Cel de-al doilea tip de sinestezie este „sinestezia cognitivă“, formă mult mai subtilă de percepţie unificată, în care anumite categorii cognitive, cum ar fi literele, numerele, numele proprii ale unor locuri sau persoane determină apariţia spontană în conştiinţă a anumitor tipuri de senzaţii asociate (de exemplu, referirea la anumite numere poate genera apariţia spontană a unor percepţii vizuale distincte asociate sau a unor culori). Cea de-a treia formă de sinestezie, mult mai subtilă decât celelalte două şi care este, în marea majoritate a cazurilor, accesibilă mai ales yoghinilor avansaţi, este „sinestezia spaţio-temporală“, în care percepţia spaţială asociată cu un anumit loc poate determina apariţia unei proiecţii temporale şi invers, conştientizarea plenară a energiei specifice a momentului prezent poate conduce la declanşarea unei anumite forme de percepţie spaţială ce este net diferită de cea care este asociată percepţiei fizice a locaţiei prezente.

Pentru yoghinii avansaţi, percepţia sinestezică reprezintă o sui generis poartă de acces în dimensiunea subtilă akasha-ică şi ea poate fi generată într-un mod voluntar şi totodată perfect controlat printr-o intensă şi armonioasă trezire şi dinamizare a centrilor subtili de forţă vishuddha chakra şi ajna chakra.

În ceea ce priveşte starea inefabilă de sinestezie spaţio-temporală, ea reprezintă o formă superioară de unificare a percepţiei spaţiale cu cea temporală. În această stare superioară, conştiinţa yoghinului se expansionează dincolo de limitările apartenenţei fizice la continuumul spaţio-temporal. Starea inefabilă de sinestezie spaţio-temporală poate debuta prin apariţia unor forme de percepţie bi-locatorie sau multi-locatorie, ce pot fi asociate în simultaneitate unor fenomene de translaţie temporală specifice, în care conştiinţa yoghinului poate avea experienţa trăirii simultane a două sau uneori chiar a mai multor percepţii de tipul momentului prezent (percepţia prezentului efectiv şi totodată a prezentului care este generat în mod specific de percepţia preponderentă ce apare în cazul translaţiei temporale respective). În starea inefabilă de sinestezie spaţio-temporală, delimitarea în conştiinţă a noţiunilor de trecut, prezent şi viitor, precum şi a noţiunilor de „aici“ şi „acolo“ sau a celor de „aproape“ şi „departe“ dispare şi este înlocuită de o percepţie unificatoare vastă, de tip holografic. În această stare superioară de conştiinţă, yoghinul trăieşte pluralitatea lui „aici şi acum“, putând chiar să întrevadă astfel, extaziat, Omniprezenţa şi Omniscienţa lui Dumnezeu Tatăl.