de Massimo Introvigne

După ce a inventat teoria, CIA a crezut în propria propagandă și a încercat să „spele creierele” unor „voluntari” din Canada. Dar nu a funcționat.

Partea 2 din 5. Citiți aici partea 1.

În primul articol din această serie am văzut cum propaganda CIA a creat sintagma și teoria „spălării creierului”. Ei căutau să explice într-un mod convenabil de ce oamenii inteligenți ar putea îmbrățișa o doctrină atât de absurdă cum era comunismul. Totodată intenția lor era de a-i acuza pe comuniștii sovietici și chinezi de practici sinistre care le privează pe victimele lor de liberul arbitru. În mod paradoxal, CIA a ajuns să creadă în propria propaganda. Așa că a încercat să reproducă metoda comunistă de „spălare a creierelor” în propriile experimente MK-ULTRA.

Experimentul CIA pentru controlul minții MK-ULTRA

Experimentul CIA cunoscut drept MK-ULTRA

Proiectul MK-ULTRA

Proiectul secret de „spălare a creierului” al CIA a primit numele de cod MK-ULTRA. Inițial acesta a fost menționat doar într-o mână de publicații critice la adresa guvernului SUA. Proiectul a fost adesea respins drept un exemplu de teorie a conspirației. Ulterior însă, CIA a fost acuzată în mai multe procese intentate de „voluntarii” care au suferit daune permanente în urma experimentelor MK-ULTRA și de rudele acestora, cel mai important dintre aceste procese soldându-se cu o înțelegere în 1988. Prin intermediul acestor procese, mai multe documente cheie au devenit publice.

Astfel, s-a confirmat faptul că, pentru a-și continua „experimentele de spălare a creierului”, CIA a obținut cooperarea mai multor universități și cercetători americani de renume, care se aflau la vârful cercetărilor avansate în domeniul științelor comportamentale. Da aceștia nu erau toți pe deplin conștienți de scopurile finale ale proiectului. Iar CIA s-a ascuns sub trei fundații care se presupune că erau private.

Primele rezultate nu au fost încurajatoare. Fiecare echipă de cercetare a adoptat una sau mai multe metode specifice, cum ar fi drogurile halucinogene, medicamentele psihotrope administrate în doze mai mari decât cele normale, deprivarea senzorială, tratamentele repetate cu electroșocuri, lobotomia și alte forme de psihochirurgie și hipnoză. Unii dintre „voluntari” erau deținuți din închisori, alții erau pacienți psihiatrici ai cercetătorilor. Au participat ca „voluntari” și cetățeni fără adăpost, cărora li s-au promis sume importante de bani.

Donald Ewen Cameron s-a alăturat proiectului

Proiectul CIA a făcut un salt calitativ atunci când Donald Ewen Cameron s-a alăturat proiectului. Cameron era un distins psihiatru scoțian, profesor de psihiatrie la Universitatea McGill din Montreal. El va deveni mai târziu președinte al Asociației Americane de Psihiatrie și fondatorul Asociației Mondiale de Psihiatrie. Într-o serie îndelungată de experimente pe pacienții săi canadieni, el a combinat multe dintre tehnicile care fuseseră anterior testate separat. CIA a apreciat, de asemenea, că experimentele lui Cameron se desfășurau în Canada. Astfel erau eludate restricțiile legale care interziceau acest tip de experimente în Statele Unite.

Prima etapă a experimentului MK-ULTRA
Donald Ewen Cameron (1901-1967) are un rol central în experimentele medicale lipsite de etică și în dezvoltarea tehnicilor de tortură psihologică și medicală realizate în cadrul proiectului MK-ULTRA.

Donald Ewen Cameron (1901-1967) a avut un rol central în experimentele medicale lipsite de etică și în dezvoltarea tehnicilor de tortură psihologică și medicală realizate în cadrul proiectului MK-ULTRA

Cameron și-a bazat experimentele pe o teorie în două etape. Prima etapă a fost numită „depatterning” [n.b. eliminarea tiparelor obișnuite de gândire]. Aceasta presupunea eliminarea ideilor, obiceiurilor și atașamentelor existente ale subiectului, generând un fel de „amnezie selectivă”. Rezultatul acestei etape a fost „crearea unei legume”. După cum spunea un director CIA,  acești subiecți nu erau deosebit de utili în scopuri de contraspionaj. Apoi Cameron a trecut la cea de-a doua etapă, pe care a numit-o „conducere psihică”. În această etapă subiectul era „reabilitat” pentru a adopta modele comportamentale și idei noi, ce se doreau a deveni permanente.

De fapt, Cameron a avut chiar prea mult succes în crearea de „legume”. Unele dintre tehnicile pe care le-a folosit includeau tratamente cu electroșocuri care erau de 20 până la 40 de ori mai puternice decât dozele medii administrate în spitalele de psihiatrie și pe care le administra pacienților de trei ori pe zi, timp de câteva zile. De asemenea, le-a administrat medicamente pentru a le provoca deprivarea de somn pentru perioade cuprinse între 15 și 65 de zile. A administrat pacienților săi și cocteiluri de droguri psihotrope și halucinogene, în cantități mult mai mari decât în cazul utilizării normale în scop recreativ. Deloc surprinzător, majoritatea pacienților au cedat în urma unor boli psihice și de altă natură și nu și-au mai revenit niciodată. Unii chiar au murit. Aceste aspecte au fost semnalate în procesele judiciare din anii următori.

A doua etapă a experimentului MK-ULTRA nu a reușit însă niciodată

Trecerea de la etapa de „depatterning” la „conducerea psihică” nu a reușit însă niciodată. Cameron și-a înregistrat pe bandă propriile „instrucțiuni”, precum și fraze rostite de pacienți. Pacienții aduși la starea de legumă în etapa de depatterning erau obligați să asculte casetele chiar și 16 ore pe zi. Uneori, microfoanele erau inserate în căști de fotbal american pe care pacienții nu le puteau scoate. De asemenea, microfoanele erau ascunse sub pernă, astfel încât aceștia erau forțați să continue să asculte casetele chiar și în timpul somnului. Dar nimic nu a funcționat.

Încercarea oamenilor de știință de a „spăla creierul” uman în cadrul proiectului MK-ULTRA

Încercarea oamenilor de știință de a „spăla creierul” uman

Concluziile proiectului MK-ULTRA

De fapt, experimentele lui Cameron au dovedit ceva. Au dovedit că „spălarea creierului” unei victime pentru a-i schimba ideile sau orientarea fundamentală nu era posibilă. Ajungând la aceleași concluzii, în 1963 CIA a pus capăt proiectului MK-ULTRA, inclusiv părții pe care o condusese Cameron.

Pentru a folosi propria lor metaforă, CIA a aflat că ar fi posibil să „spele” creierul cuiva până când acesta își pierde „culoarea” și devine „alb”, pacientul fiind redus la trista stare de epavă umană. Dar „recolorarea” acestuia cu idei noi nu este posibilă.

În al treilea articol din această serie vom vedea cum au fost asociate teoriile „spălării creierului” cu religia.

Articolul original în limba engleză a fost publicat aici: bitterwinter.org/testing-brainwashing-theories-cia-and-the-mk-ultra-experiment/

Sursa: misa.yoga

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.