Tribunalul Cluj a sancționat în mod corect calomnia. Mass-media însă tace

0
724

Tribunalul Cluj a sancționat în mod corect calomnia. Mass-media din România se face însă că nu aude și nu vede ce se petrece. Oare de ce? Pentru că nu îi place deloc, deloc ADEVĂRUL despre MISA

Acest articol ar putea avea ca motto: „Chiar și la noi, în România,/Se sancționează calomnia.” Mai rar, e adevărat, pentru că în numele libertății de exprimare jurnaliștilor li se permit din ce în ce mai multe derapaje, de aceea ar fi păcat să nu menționăm urgent acest eveniment.

Unii dintre noi ne amintim de „runda 1” a procesului în care Școala de yoga MISA și profesorul de yoga Gregorian Bivolaru i-au chemat în judecată, în solidar, pe jurnalistul clujean Mihai Șoica și Editura Evenimentul și Capital SRL, adică firma deținătoare a site-ului (ajuns cam de scandal) evz.ro, o umbră a fostului cotidian Evenimentul Zilei. (Între timp firma respectivă a fost scoasă din proces, aflându-se într-o foarte convenabilă insolvență. Acest pseudo-faliment este o găselniță folosită cu abilitate de unele companii pentru a evita să fie trase la răspundere în justiție, după care la un moment dat „își revin” ca un Hopa Mitică și își continuă nestingherite activitatea.)

Închidem paranteza și revenim la procesul în care jurnalistul Mihai Șoica a rămas singur cuc pe banca acuzaților, proces în care Judecătoria Cluj-Napoca s-a pronunțat în data de 2 martie 2022, găsindu-l pe jurnalist vinovat de calomnie. Reamintim că obiectul dosarului l-a reprezentat un articol defăimător și denigrator publicat pe site-ul evz.ro în luna ianuarie 2020 și semnat de Mihai Șoica, cu titlul senzaționalist, bun să genereze trafic „Yoghinele din Misa aveau reclamații privind potența lui Bivolaru. „Nu era bun la pat”. Ne-am obișnuit deja ca presa să ne „ia în vizor” cu regularitate – nu vom spune o regularitate de ceasornic, ceasornicul fiind un instrument util și de încredere – dar este deja previzibil că la anumite intervale apar în presă articole despre MISA, mereu denigratoare, aproape niciodată obiective. În general factorul de noutate este doar evenimentul punctual care suscită interesul presei, subiectele favorite fiind în general aceleași, frazele fiind și ele cam aceleași, și bineînțeles sursele „credibile” pe care se bazează aceste articole imunde fiind și ele aceleași.

Reamintim și evenimentul de la începutul anului 2020 care l-a incitat pe autorul articolului să mai arunce cu puțin noroi în MISA și în Gregorian Bivolaru: câștigarea, după 13 ani de tracasări, a procesului de la Cluj, în care 21 de practicanți și instructori de yoga au fost acuzați pe nedrept de un așa-zis trafic de persoane. Te-ai aștepta, poate în mod naiv, ca după o astfel de decizie presa să ia o pauză de gândire și să zică, „ia te uită, în ciuda rechizitoriului de sute de pagini, după ani și ani de procese, sute de martori plimbați prin țară, foști cursanți momiți cu promisiunea unor (nemeritate) despăgubiri de zeci sau sute de mii de euro, o primă decizie de achitare a yoghinilor urmată de reluarea procesului (doar-doar o avea Parchetul mai mult noroc, după modelul lozurilor în plic necâștigătoare din anii ’80, „Mai trage o dată”), deci după toată această epopee, oamenii ăștia au fost declarați nevinovați a doua oară, fapta nu există, acuzațiile au fost respinse, la fel și cererile de despăgubiri civile, deci chiar au avut dreptate că dosarele au fost fabricate…”. Ați auzit/văzut/citit vreun jurnalist care să spună așa ceva? Noi nu, și chiar am căutat…

Să revenim la articolul de pe evz.ro. S-a încheiat procesul, s-a pronunțat sentința. Chiar în aceeași zi, fără să mai piardă timpul, Mihai Șoica pune mâna pe pix și se gândește ce s-ar potrivi mai bine în context. Evrika, un nou articol despre orgii sexuale – inexistente, dar generatoare de trafic pe site – și despre „ședințele de integrare în absolut și în spiritism” (pentru rubrica de umor de pe evz.ro).

Cum cererile la drept la replică fuseseră ignorate în trecut de evz.ro, MISA și Gregorian Bivolaru au recurs direct la acțiunea în justiție, solicitând instanței să constate că li s-a încălcat dreptul la viață privată, dreptul la imagine, precum și prezumția de nevinovăție și de imparțialitate a actului de justiție. După studierea probelor depuse la dosar de ambele părți și audierea martorilor, instanța a decis că într-adevăr jurnalistul s-a făcut vinovat de calomnie și că e cazul să plătească despăgubirile cerute – niște sume de altfel modice. Posibil ca instanța să fi taxat mai mult lipsa de respect a lui Mihai Șoica față de un act de justiție (mai precis sentința de achitare a celor 21 de yoghini acuzați pe nedrept), și mai puțin elucubrațiile din articol, cert este că hotărârea instanței confirmă că mult-invocata libertate de exprimare a presei ar trebui să aibă niște limite, cum este de altfel firesc într-o lume normală.

Reacțiile presei la momentul comunicării hotărârii instanței, în martie 2022, s-au încadrat majoritar în tradiția dezinformării, insinuând într-un mod absurd și care sfidează orice logică că justiția „stă cu lupa” pe ziariști și „îi arde la buzunare”; adică nu Mihai Șoica a greșit, ci de vină e judecătoarea care l-a luat în vizor. Curat murdar, nene Iancule, cum ar zice Caragiale. Concluzia – pe care ne-o menținem și azi – în urma articolelor din luna martie 2022 care dezbat această decizie, articole care sunt o bună ilustrare a proverbului popular „corb la corb nu-și scoate ochii”, este că mass-media refuză cu încăpățânare să îl trateze corect pe Gregorian Bivolaru, cu riscul de a fi, ocazional, taxată de instanță.

Conform procedurilor legale în vigoare, Mihai Șoica avea dreptul să facă apel la decizia Judecătoriei Cluj-Napoca, ceea ce a și făcut. Adică în continuare el a apreciat că și-a făcut datoria de bun jurnalist în spiritul adevărului, că informațiile inventate despre orgii sexuale, haremuri și ședințe de spiritism au avut drept unic scop „informarea corectă a publicului” (o sintagmă folosită de presă pentru a justifica diverse mizerii), în timp ce informația privind achitarea celor 21 de yoghini acuzați pe nedrept era complet neinteresantă. Apelul s-a mai judecat încă un an, iar în data de 20 aprilie 2023 Tribunalul Cluj a ajuns și el la concluzia că plângerile depuse de Asociația MISA și de profesorul de yoga Gregorian Bivolaru sunt întemeiate și a declarat apelul lui Mihai Șoica nefondat. Iar Mihai Șoica va trebui să plătească în cele din urmă despăgubirile morale – modice, după cum spuneam.

Vă întrebați ce s-a scris în presă pe tema asta? Nimic. Concluzia noastră? Aceeași. Presa românească, sau cel puțin o mare parte a ei, refuză cu îndârjire să recunoască adevărul când este vorba despre Gregorian Bivolaru și MISA. Din fericire, adevărul nu are nevoie de confirmări din partea presei.

Sursa: misa.yoga

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.