(Activaţi subtitrarea în limba română)
Pe măsură ce oamenii se transformă din punct de vedere spiritual în toată lumea, asistăm la un salt în nivelul de conștiință planetar, despre care au pomenit unele profeții antice. Aceste transformări s-au accelerat începând cu 21 decembrie 2012 și recent au atins un apogeu la finalul perioadei celor 4 apariții ale lunii sângerii în anii 2014-2015.
Simultan cu încercările disperate ale ocultei planetare de a induce, la nivel global, teama, nesiguranța și apatia, tot mai multe ființe umane refuză sclavia sau victimizarea și își conștientizează rolul de co-creatori ai realității, ai viitorului planetei.
Multitudinea de transformări la nivel global pot indica trecerea printr-o perioadă apocaliptică, însă în sensul propriu al cuvântului „apokálypsis”, acela de revelație, de dezvăluire, de ridicare a vălului de pe ochi.
Ce este „efectul Mandela”?
Efectul Mandela se referă la fenomenul prin care, într-un mod misterios, istoria pare să se schimbe. Numele vine de la o situaţie observată recent: se pare că există foarte mulţi oameni care sunt convinşi de faptul că Nelson Mandela, liderul sud-african, a murit în anii ’80, în timp ce era în închisoare.
Aceştia îşi amintesc cu claritate ştirile televizate despre înmormântare, doliul în Africa de Sud, revoltele care au avut loc în unele oraşe, precum şi discursul din adâncul inimii al văduvei sale îndurerate.
Aşa cum ştim, Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare pe 11 februarie 1990, şi a murit ca urmare a unor infecții respiratorii pe 5 decembrie 2013, la vârsta de 95 de ani, în casa sa din Houghton, Johannesburg, înconjurat de familia sa.
O posibilă explicaţie ar fi că ambele variante ale istoriei sunt valabile, ele desfăşurându-se în universuri paralele.
„Nu suntem victime, suntem creatori”
„Oamenii încep sã-l observe sau sã audã despre el, sau sã devinã conştienţi de acest efect Mandela. Pentru mulţi dintre noi, credinţa într-o viaţã cu realitate liniarã, care are un trecut dat şi un viitor dat, începe sã se clatine.
Pentru mulţi indivizi, fãcând parte din aceastã conştiinţã globalã care se transformã, oamenii se trezesc la realitatea faptului cã nu existã timp, existã doar ACUM şi cã pot insera în câmpul lui ACUM orice doresc.
Nu suntem victime sau sclavi, suntem creatori. Cred cã oamenii se trezesc faţã de aceste aspecte, este un proces, se va petrece, aşa trebuie sã fie. Trebuie sã dãrâmãm zidurile acestei realitãţi care a fost creatã de aceastã forţã întunecatã, oculta întunecatã care a creat aceastã realitate. Şi întregul sistem monetar, politic, totul se prãbuşeşte.”
https://youtu.be/_SsWjmlvTtM
Programul Spatial Secret detine tehnologia de a calatori in timp din anii 70 de cand au inceput sa schimbe momente istorice creeand noi linii temporale. Si s au tot intors in timp incercand sa repare ceea ce au gresit. Timpul fiind elastic la un momendat el colapseaza toate liniile temporale din acel moment dar nu sterge memoriile diferite ale liniilor experimentate.
https://youtu.be/_SsWjmlvTtM
Elita tehnologica din Programul Spatial Secret a facut schimbari in trecut cauzand memorii diferite cand liniile temporale au colapsat.
Daca ai memorii false acesta e un efect al manipularii timpului iar linia temporala pe care te aflai a cazut in celelalte linii temporale. Timpul este elastic si el revine la echilibru.
Am sa zic o poveste pe scurt. Am visat acu vreo 10 ani ca sunt un copil care se joaca in pamant cu picioarele. O voce din casa imi spune foarte grav. Treci inapoi. Eu, putin nemultumit ma intorc spre un loc in gradina unde era o piatra, ceva mai inalta decat mine , pun mainile pe ea si incep sa ma uit la soare. Dar in acelasi timp simt o prezenta pe strada si ma rusinez ca-s dezbracat. Rusinat, ridic piciorul drept in sus strengareste dar nu ma uit spre strada ci ma prinde placerea de a ma uita in soare, trec de el si ajung in alt loc unde sunt nervos si au loc evenimente pe care n-am de gand sa le povestesc, Problema e in felul urmator. Anul trecut prin martie, daca nu ma insel, chiar pe 8 martie, ma plimbam printr-un sat pe langa Koln in Germania si am vazut casa din vis. Nu doar casa dar mi s-au inmuiat picioarele caci am vazut in gradina o statueta cu un copil care se uita la soare cu piciorul ridicat si soarele era aliniat perfect cu privirea lui spre asfintit. Eu eram prezenta din strada. E nebunie curata si ce a urmat, dar ma rezum la atat. Am inteles mai tot ce inseamna existenta de atunci intr-un sir de evenimente mult mai ciudate, insa as vrea o parere… Doar va rog… sa nu-mi spuneti ca am vazut pe la televizor si mi-au ramas franturi in subconstient ca e penibil. Stiu sa discern intre memorie falsa si vis care m-a bantuit ani intregi incercand sa inteleg de ce l-am simtit asa real pana s-a dovedit a fi cu adevarat real….
Nustiu exact ce este , insa e adevarat.
Un verisor de al meu , privea televizorul , si brusc el se vede pe el insusi..
S-a speriat si a revenit inapoi in corp.
Am vazut ca ati publicat si celelalte comentarii (nu ma pot abtine sa nu revin la aceasta pagina – ma atrage irezistibil 🙂 ) si va multumesc.
Chiar ma gandeam, amuzata, ca, in privinta acestor subiecte, „sufar„ de… astigmatism temporal… :))))
Va multumesc mult pentru publicarea acestui material. Viata mea a devenit brusc mult mai interesanta si mai clara. Este un mare pas inainte pentru mine, pentru ca incepusem sa ma indoiesc de mine si de memoria mea in multe privinte. Este o mare Gratie. Va doresc o zi minunata. 🙂
Am revenit pentru ca am vazut ca nu ati mai publicat si comentariile ulterioare si simt nevoia sa ma explic. Mintea mea era foarte excitata azi-dimineata si nu am reusit sa explic corect ceea ce simteam si gandeam.
Probabil ca acea confuzie legata de harta Marii Britanii si a Irlandei a parut mai putin credibila.
Iata ce imi amintesc despre acest lucru si pot spune ca imi amintesc foarte clar, pentru ca am studiat harta Marii Britanii nu numai la Geografie, in scoala generala, ci si la orele de limba engleza, in liceu. Am avut o profesoara de engleza meticuloasa, care ne-a desenat in amanunt harta Marii Britanii, ne-a vorbit despre modul in care se vorbeste in zonele respective, accentele etc. si, in amintirile mele, am imaginea foarte clara a Tarii Galilor fiind plasata in mijlocul Marii Britanii, usor spre sud. In partea de nord, nord-vest era Scotia, in partea de sud, sud-est, est si nord-est era Anglia, iar in partea de vest, sud-vest era inca o zona al carei nume, pur si simplu, nu mi-l mai amintesc, dar in care, tot asa, se vorbea cu un accent specific.
Ca sa fie mai clar, trebuie sa va spun ca, de-a lungul vietii, lucrurile la care am fost atenta, mi-au ramas pentru totdeauna in minte, iar cele la care nu am fost atenta, nu mi-au ramas absolut deloc in memorie. Mai exista si o a treia situatie in care imi amintesc brusc si inteleg lucruri care s-au inregistrat „in fundal”, desi nu am fost complet atenta la ele. Ei bine, reprezentarea mintala pe care o am despre memoria mea este ceva de genul unui camp foarte vast, intr-un singur plan, unde sunt asezate, mai mult sau mai putin aleatoriu, unele langa altele, cam ca tarile pe o harta, diversele cunostinte sau amintiri pe care le-am acumulat de-a lungul timpului.
Cand ma gandesc la ceva sau caut sa imi amintesc ceva, daca exista o amintire sau cunostinta legata de acel subiect, „punctul” in care ele sunt „stocate” se lumineaza brusc, ma „unesc” instantaneu cu acel punct si am acces instantaneu la acele amintiri sau cunostinte. Uneori, cand exista mai multe puncte in care sunt „stocate” amintiri sau cunostinte inrudite, toate acele „puncte” se lumineaza pe „harta” memoriei mele si le pot „accesa” ca atare. E ca si cum, atunci cand ma gandesc la ceva anume, se activeaza pe loc, fara sa fac vreun efort, un fel de „functie de cautare” speciala, care evidentiaza si activeaza instantaneu acele „locuri” din memorie unde se afla cunostintele necesare.
Nu stiu cat de clar am explicat. Acesta este, pur si simplu, modul in care imi reprezint sau imi imaginez „harta” memoriei mele. Nu am citit nimic despre aceste lucruri. Este, pur si simplu, un lucru pe care il fac. Mi-e mai usor sa am aceasta reprezentare intr-un singur plan pentru ca, pentru mine, este mai usor sa gasesc ceva intr-o vedere plana, decat intr-o viziune sferica, desi exista si situatii in care imaginea sau reprezentarea memoriei mele devine sferica.
Acum, cand vine vorba despre aceste amintiri misterioase referitoare la anumite evenimente sau locuri, cum ar fi Mandela sau localizarea geografica a anumitor tari pe harta lumii, am constatat astazi, cand m-am gandit foarte bine, ca atunci cand se activeaza acele „puncte” legate de aceste subiecte”, „harta” mintii mele devine brusc si doar in acele puncte, 3D. De fapt, apare un fenoment asemanator astigmatismului. 🙂 Aveti aici o imagine care arata diferenta dintre vederea normala si cea afectata de astigmatism. http://www.epainassist.com/images/Astigmatism-final.jpg
In privinta acestor evenimente si locuri specifice, in memoria mea apar mai multe amintiri, in „straturi”, cumva aranjate pe verticala, „amintiri” compuse din „amintirile originale” si „actualizările de corectare” efectuate ulterior, si nu mai stiu care dintre ele este cea reala/sunt cele reale. Poate toate la un loc. 🙂
De aceea, explicatiile de azi dimineata au sunat poate mai putin coerent si credibil. Este clar ca am nevoie sa imi golesc complet „paharul” si sa o iau de la capat in ceea ce priveste „asimilarea” realității acestei lumi… 🙂
Multumesc.
Apropos de ceea ce am spus despre Irlanda. M-am uitat acum si vad ca Irlanda este intr-adevar separata de Marea Britanie. Asezarea Tarii Galilor este diferită in amintirile mele…
Sunt foarte confuza acum, pentru ca nu mai stiu ce imi amintesc din scoala generala si ce imi amintesc din „actualizările” pe care le-am efectuat in ultimii ani, dupa ce am constatat ca… nu mai stiu geografie. 🙁 Extrem de bulversant.
Inca ceva. Am vizionat acum si videoclipul (aseara am citit doar materialul) si trebuie sa spun ca geografia actuala este un alt subiect de confuzie pentru mine pentru ca, intra-adevar, imi amintesc cu totul altceva. In ultimii ani, cand intalneam prin filme diverse referinte la geografia lumii, deveneam confuza pentru ca nu era ceea ce imi aminteam ca invatasem la scoala despre aspectele respective. Trebuia sa caut pe internet ca sa descopar ca ceea ce imi aminteam era gresit. Incepusem sa cred ca stau foarte prost la capitolul geografie, desi imi amintesc si acum, mai mult sau mai putin clar, anumite lectii din scoala generala, si renuntasem sa mai apelez la cunostintele mele despre lume pentru ca nu se potriveau deloc cu ceea ce aflam din carti sau de pe internet. Acum, pur si simplu, cand dau peste ceva care imi creeaza confzie, caut pe internet si ma informez despre actuala stare de lucruri. Este singura solutie.
Chiar imi pusesem, recent, problema ca ar trebui sa imi cumpar un atlas si carti de geografie si sa imi reimprospatez cunostintele despre asezarea tarilor in lume si despre geografie, in general. Pot sa confirm ca, intr-adevar, asezarea anumitor tari de pe continentul african, practic, cam a tuturor tarilor marcate cu alb in videoclip, este diferita in amintirile mele si, de asemenea, toata viata mea am fost convinsa ca Irlanda este o insula separata de Marea Britanie, la o anumita distanta de ea, si ca nu exista nicio legatura terestra intre ele. De aceea, referintele din filme ma faceau mereu sa ma simt foarte confuza in aceasta privinta.
In acest moment, traiesc o stare de emotie dificil de descris in cuvinte… Ma simt ca in Zona Crepusculara. :))) Este o revelatie cutremuratoare pentru mine… ma intreb acum cate alte lucruri pe care le stiam, deja nu mai sunt valabile… O, Doamne! 🙂
Va multumesc mult.
Silvia. Irlanda chiar este o insula separata de de marea britanie
O precizare: imaginile pe care le am in minte despre aceste evenimente sunt in alb-negru si sunt vii si la ora actuala, desi unele dintre ele sunt cumva estompate… Pe atunci aveam aproximativ 8 ani.
Acum imi amintesc ca atunci cand am aflat ca Mandela a fost eliberat, ca a fost presedinte, a murit liber etc., pentru mine a fost ca si cum ma uitam la un film cu fantome. Era un amestec de informatii care m-a facut sa ma simt extrem de confuza cu privire la acest subiect.
De atunci, subiectul Mandela a rămas nebulos pentru mine pentru ca nu mai eram sigura ce stiam cu adevarat si ce nu. Va multumesc ca ati publicat acest material pentru ca asa am putut sa inteleg ce s-a petrecut. Acum, gandindu-ma la toate acestea, pot sa confirm ca, intr-adevar, exista un anumit sentiment al perceperii a doua liniii temporale distincte. Sunt foarte emotionata acum. Am vorbit si cu mama mea si am intrebat-o ce isi aminteste despre Mandela si am ramas uimita cand mi-a spus ca ea isi aminteste ce isi aminteste toata lumea. Chiar nu pot sa imi dau sa imi dau seama cum de am in minte acele imagini in alb-negru despre moartea lui etc. si convingerea ferma ca toate acestea chiar s-au petrecut. Foarte misterios… Multumesc mult.
Interesant esta ca si eu am aceleasi aminitiri despre Mandela, cu toate ca nu eram decat un copil la vremea aceea. Nu am informatii decat din publicatiile la care ai mei erau abonati.
Am pus pe FB urmatorul indemn :
" – Decretzei din toate tarile, uniti-va ! … si cautati prin poduri revista ceausista LUMEA ! Intr-un numar/numere de prin anii '80, se precizeaza ca Nelson Mandela ar fi murit in inchisoare ! Isi mai aminteste careva ? Intreb istoricii cu staif dar si pe cei amatori ! Atunci cum se face ca si-a mai permis un deces in 2013 ?
– Ador SF-ul, dar numai ca forma de arta ! Nu ma simt tocmai confortabil sa descopar ca dupa 2012, realitatea cu care m-am obisnuit s-a imbarligat cu una paralela ! "
……
Sunt curios cati isi vor mai aminti la fel !
Dar si mai ciudat este ca oameni apropiati mie, sunt un pic cam amnezici, ei sustin realitatea cea noua, cea cu Mandela traitor pana in 2013 ! Am sentimentul straniu, de ceva timp, ca acestia nu imi sunt deloc apropiati, in sensul ca ma simt instrainat sufleteste de ei.
Mi-e tare teama ca s-a produs o substituire: Fie eu am intrat in realitatea lor, si am inlocuit pe cel asemeni mie, fie ei in a mea, si au inlocuit pe cei apropiati cu care eram ruda buna !
Senzatia e destul de naspa, am in permanenta sentimentul ca " ceva nu merge ", si nu stiu ce!
Tot incerc sa imi dau seama cand s-au amestecat lumile !
…..
Ceea ce este interesant… am descoperit ca, odată ce am acceptat evenimentele acestei lumi, amintirile din cealalta se estompeaza din ce in ce mai mult… ca si cand s-ar sterge. Curios… Tin de ele cu dintii pentru ca am senzatia ca, daca le las sa duca, pierd ceva important. O legatura cu o lume la care nu cred ca sunt gata sa renunt. 🙂
Interesanta vorba "instrainat sufleteste"…. De ceva timp cam asa ma simt si eu, nu stiu de ce si nici un mod de a o corecta. Oare sa aibe vreo legatura?
Sunt una dintre acele persoane care isi amintesc ca Mandela a murit in inchisoare. Am fost extrem de surprinsa acum cativa ani cand am aflat dintr-un documentar sau o emisiune in care se spunea ca Mandela a murit liber si se prezentau imagini din viata lui din libertate. A fost una dintre surprizele vietii mele pentru ca eu imi aminteam cu totul altceva… si, intr-adevar, imi amintesc de inmormantare si de discursul vaduvei lui. Nu stiu cum si de unde dar aceasta este ceea ce imi amintesc despre Mandela. In momentul in care am aflat ca Mandela a murit liber am crezut ca am luat-o razna sau ca exista lacune adanci in cultura mea. Si acum cand citesc ca el a murit liber traiesc un sentiment de neverosimil.